otografiile lotului sunt informative și orientative, neputând să asigure o vedere extrem de detaliată a obiectului din toate unghiurile. Recomandăm inspectarea fizică atentă a lotului înainte de licitare.
otografiile lotului sunt informative și orientative, neputând să asigure o vedere extrem de detaliată a obiectului din toate unghiurile. Recomandăm inspectarea fizică atentă a lotului înainte de licitare.
Corneliu Baba a fost un ”aristocrat al culturii”, așa cum îl numea Ștefan Câlția, și a cultivat cu consecvență genul portretului, explorându-l nu doar ca reprezentare fizică, ci mai ales ca expresie a trăirilor interioare ale subiectului și a condiției umane. De-a lungul carierei sale, Baba și-a îmbogățit stilul cu influențe expresioniste și simboliste, reușind să transforme realitatea într-o meditație plastică asupra adevărului și a suferinței.
Perioada anilor ‘70 marchează intrarea artistului în ultima și poate cea mai intensă fază de creație, caracterizată prin explorarea obsesivă a arhetipurilor umane. Baba traversează o perioada de reflecție și îndepărtare față de sistemul cultural oficial. În jurnalul său notează ideea de distanțare ”într-un soi de exil intern…”. Această conștiință a exilului interior îl conduce spre o artă tot mai concentrată asupra suferinței umane, a singurătății și a fricii. În această etapă, portretele sale nu mai urmăresc idealizarea omului, ci surprind vulnerabilitatea și tensiunea interioară.
Influențele sale declarate sunt El Greco, Rembrandt și Goya - pictori ai dramei umane, ai clar obscurului și ai profunzimii psihologice. Prin ciclurile mai târzii ale creației sale, observăm o analogie puternică cu perioada târzie a lui Goya și cu expresionismul german - aceeași gravitate și aceeași investigare a neliniștii interioare exprimate vizual prin imagini desprinse din coșmaruri stăpânite de monștri. Această perioadă este marcată de un expresionism sobru, de un simbolism apăsător și de o meditație profundă asupra condiției umane.
Lucrarea de față se înscrie în această etapă de căutare simbolică și de rafinament pictural. Pictura prezintă un portret în model întreg al unei figuri incerte, pesemne o fată. Postura rigidă și privirea nesigură ale subiectului sunt dublate de prezența maimuței. Putem interpreta prezența acesteia drept un simbol al imitației, al naturii instinctuale, sau, poate, o oglindă ironică a condiției umane. Aceeași asociere se regăsește și în lucrarea artistului de mai târziu, ”Arlechin cu maimuță”, din 1974.
Fondul pe care se profilează aceste figuri este neutru, concentrând privirea asupra prezenței fizice a personajului. Cromatica operei, construită pe o gamă limitată dar expresivă de culori șterse (brun, ocru - specifice perioadei mai târzii din opera artistului) intensifică imaginea sumbră și contribuie la atmosfera de melancolie și alienare. În acest context privim figurile centrale ale compoziției, fata însoțită de maimuță, Baba subliniind izolarea existențială a subiectului. Artistul folosește cu măiestrie roșu ca accent vibrant asupra costumului modelului, spărgând monotonia tonurilor de pământ.
Așadar, lucrarea sintetizează esența artei lui Baba în perioada de după anii ‘70: un realism profund care transcende simplul mimetism, o tehnică picturală robustă ancorată în tradiția marilor maeștri, o paletă cromatică gravă și o viziune filosofică asupra condiției umane marcate de tensiune interioară. (L.M.)
Bibliografie
STUHMER, Marcelino, ”Corneliu Baba: Pătrunzând în lumea nebună a operei târzii”, Galeriile Artmark, 2018
SUSARA, Pavel, ”Corneliu Baba”, Parkstone - D.O.R, 2001
Dimensiuni
width 20 cm, height 40.5 cm
Descriere
ulei pe pânză lipită pe carton, semnat și datat dreapta sus, cu brun, "Baba, (19)72"
Informații suplimentare
Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.
Corneliu Baba a fost un ”aristocrat al culturii”, așa cum îl numea Ștefan Câlția, și a cultivat cu consecvență genul portretului, explorându-l nu doar ca reprezentare fizică, ci mai ales ca expresie a trăirilor interioare ale subiectului și a condiției umane. De-a lungul carierei sale, Baba și-a îmbogățit stilul cu influențe expresioniste și simboliste, reușind să transforme realitatea într-o meditație plastică asupra adevărului și a suferinței.
Perioada anilor ‘70 marchează intrarea artistului în ultima și poate cea mai intensă fază de creație, caracterizată prin explorarea obsesivă a arhetipurilor umane. Baba traversează o perioada de reflecție și îndepărtare față de sistemul cultural oficial. În jurnalul său notează ideea de distanțare ”într-un soi de exil intern…”. Această conștiință a exilului interior îl conduce spre o artă tot mai concentrată asupra suferinței umane, a singurătății și a fricii. În această etapă, portretele sale nu mai urmăresc idealizarea omului, ci surprind vulnerabilitatea și tensiunea interioară.
Influențele sale declarate sunt El Greco, Rembrandt și Goya - pictori ai dramei umane, ai clar obscurului și ai profunzimii psihologice. Prin ciclurile mai târzii ale creației sale, observăm o analogie puternică cu perioada târzie a lui Goya și cu expresionismul german - aceeași gravitate și aceeași investigare a neliniștii interioare exprimate vizual prin imagini desprinse din coșmaruri stăpânite de monștri. Această perioadă este marcată de un expresionism sobru, de un simbolism apăsător și de o meditație profundă asupra condiției umane.
Lucrarea de față se înscrie în această etapă de căutare simbolică și de rafinament pictural. Pictura prezintă un portret în model întreg al unei figuri incerte, pesemne o fată. Postura rigidă și privirea nesigură ale subiectului sunt dublate de prezența maimuței. Putem interpreta prezența acesteia drept un simbol al imitației, al naturii instinctuale, sau, poate, o oglindă ironică a condiției umane. Aceeași asociere se regăsește și în lucrarea artistului de mai târziu, ”Arlechin cu maimuță”, din 1974.
Fondul pe care se profilează aceste figuri este neutru, concentrând privirea asupra prezenței fizice a personajului. Cromatica operei, construită pe o gamă limitată dar expresivă de culori șterse (brun, ocru - specifice perioadei mai târzii din opera artistului) intensifică imaginea sumbră și contribuie la atmosfera de melancolie și alienare. În acest context privim figurile centrale ale compoziției, fata însoțită de maimuță, Baba subliniind izolarea existențială a subiectului. Artistul folosește cu măiestrie roșu ca accent vibrant asupra costumului modelului, spărgând monotonia tonurilor de pământ.
Așadar, lucrarea sintetizează esența artei lui Baba în perioada de după anii ‘70: un realism profund care transcende simplul mimetism, o tehnică picturală robustă ancorată în tradiția marilor maeștri, o paletă cromatică gravă și o viziune filosofică asupra condiției umane marcate de tensiune interioară. (L.M.)
Informații suplimentare
Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.
