otografiile lotului sunt informative și orientative, neputând să asigure o vedere extrem de detaliată a obiectului din toate unghiurile. Recomandăm inspectarea fizică atentă a lotului înainte de licitare.
otografiile lotului sunt informative și orientative, neputând să asigure o vedere extrem de detaliată a obiectului din toate unghiurile. Recomandăm inspectarea fizică atentă a lotului înainte de licitare.
Rezső Bálint, maghiar la origine, își descoperă chemarea artistică încă din copilărie. De la doar 13 ani, în perioada dintre 1898 și 1902, studiază tehnicile de imprimare grafică, un moment pe care îl rememorează mai târziu, la senectute: ”Un pictor pornește la drum”. Deși aspiră de timpuriu la o carieră artistică, drumul îi este presărat cu dificultăți și refuzuri, celebre fiind cuvintele pictorului Bertalan Székely, amintite verbatim de însuși Bálint, ”Nu-i recomand să intre în cariera de pictor… mai degrabă cizmar decât pictor!”
În ciuda acestor descurajări, Bálint nu renunță la vocația lui. În acei ani dificili, abandonează confortul familial şi, locuind cu un prieten, îşi câştigă existenţa pictând cărţi poştale, continuând să-şi caute mentor. În 1907, Manó Vesztróczy a fost cel care îl învață să picteze, iar un an mai târziu, Ferenc Szablya-Frischauf îi oferă acces la societatea artistică KÉVE, unde Bálint se va forma în spirit academist.
Ca membru KÉVE, Bálint obține recunoașterea artistică pe care o caută. Participă la expoziţii importante ale Salonului Naţional de la Budapesta în 1909, 1911, 1912, dar şi la expoziţii internaţionale din Berlin, Düsseldorf, Dresda şi Viena. În 1906, ajunge și la Şcoala Liberă de Pictură de la Baia Mare, unde revine cu regularitate până în 1911, atrăgând renume și la noi în țară. O scurtă perioadă o petrece în München, apoi în 1910, pleacă la Paris, experienţe definitorii pentru evoluţia sa artistică.
Influențele impresioniste și moderniste asimilate în acea perioadă îi modelează sensibilitatea cromatică și preferința pentru compoziții cu lumini largi, atmosfere vibrante și contururi ferme. La Paris locuieşte în Montparnasse, împarte atelierul cu Amedeo Modigliani și participă la expoziţii de grup alături de artişti precum Alexander Archipenko şi Charles Freegrove-Windzer. Prin experiența de la Academia Grande Chaumière dintre 1910 și 1912 își consolidează tehnica liberală, lipsită de constrângeri academiste, favorizând modernismul timpuriu. După 1920 se stabilește la Izbég-Szentendre, aproape de Budapesta, unde pictează peisaje, interioare și scene cotidiene. Astăzi, trei dintre picturile sale, ”Mama și copilul său”, ”Interior”, ”Scenă de spital”, sunt la Galeria Națională din Ungaria. (L.M.)
Dimensiuni
width 46 cm, height 39 cm
Descriere
ulei pe pânză, semnat stânga jos, cu negru, ”Balint R.”
Datare
1912-1915
Informații suplimentare
Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.
Rezső Bálint, maghiar la origine, își descoperă chemarea artistică încă din copilărie. De la doar 13 ani, în perioada dintre 1898 și 1902, studiază tehnicile de imprimare grafică, un moment pe care îl rememorează mai târziu, la senectute: ”Un pictor pornește la drum”. Deși aspiră de timpuriu la o carieră artistică, drumul îi este presărat cu dificultăți și refuzuri, celebre fiind cuvintele pictorului Bertalan Székely, amintite verbatim de însuși Bálint, ”Nu-i recomand să intre în cariera de pictor… mai degrabă cizmar decât pictor!”
În ciuda acestor descurajări, Bálint nu renunță la vocația lui. În acei ani dificili, abandonează confortul familial şi, locuind cu un prieten, îşi câştigă existenţa pictând cărţi poştale, continuând să-şi caute mentor. În 1907, Manó Vesztróczy a fost cel care îl învață să picteze, iar un an mai târziu, Ferenc Szablya-Frischauf îi oferă acces la societatea artistică KÉVE, unde Bálint se va forma în spirit academist.
Ca membru KÉVE, Bálint obține recunoașterea artistică pe care o caută. Participă la expoziţii importante ale Salonului Naţional de la Budapesta în 1909, 1911, 1912, dar şi la expoziţii internaţionale din Berlin, Düsseldorf, Dresda şi Viena. În 1906, ajunge și la Şcoala Liberă de Pictură de la Baia Mare, unde revine cu regularitate până în 1911, atrăgând renume și la noi în țară. O scurtă perioadă o petrece în München, apoi în 1910, pleacă la Paris, experienţe definitorii pentru evoluţia sa artistică.
Influențele impresioniste și moderniste asimilate în acea perioadă îi modelează sensibilitatea cromatică și preferința pentru compoziții cu lumini largi, atmosfere vibrante și contururi ferme. La Paris locuieşte în Montparnasse, împarte atelierul cu Amedeo Modigliani și participă la expoziţii de grup alături de artişti precum Alexander Archipenko şi Charles Freegrove-Windzer. Prin experiența de la Academia Grande Chaumière dintre 1910 și 1912 își consolidează tehnica liberală, lipsită de constrângeri academiste, favorizând modernismul timpuriu. După 1920 se stabilește la Izbég-Szentendre, aproape de Budapesta, unde pictează peisaje, interioare și scene cotidiene. Astăzi, trei dintre picturile sale, ”Mama și copilul său”, ”Interior”, ”Scenă de spital”, sunt la Galeria Națională din Ungaria. (L.M.)
Informații suplimentare
Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.