Bibliografie

CONSTANTINESCU, Paula, “Eugen Voinescu”, din Studii și Cercetări de Istoria Artei, 1972, nr. 1, tomul 19, pag. 131- 133 IONESCU, Adrian Silvan, Mișcarea artistică oficială în România secolului al XIX-lea, Ed. NOI Media print, 2008

ulei pe pânză, 105 cm, 150,5, semnat și datat dreapta jos, cu negru, Eug. Voinescu, 1906

Politician și diplomat, Eugen Voinescu a fost unul dintre cei mai atipici artiști pe care îi regăsim pe simezele bucureștene la cumpăna dintre secolele XIX – XX. Pe lângă faptul că a avut drept profesori doi dintre cei mai importanți creatori de frumos din secolul al XIX-lea - pe Gustave Courbet la Paris, în perioada studiilor, și pe Constantin Aivazovsky, în perioada în care era consul la Odessa, Voinescu devenea la o vârstă înaintată (debuta la 47 de ani, în 1889) un nume important și în viața artistică autohtonă. După ce renunțase la cariera diplomatică, cel mai probabil în urma contactului și a lecțiilor luate în preajma lui Aivazovsky, Voinescu se va dedica carierei artistice și celei pedagogice (profesor suplinitor la Belle Arte în Iași, apoi, din 1893, profesor la Belle Arte în București). Pictura sa reușea să devină în scurt timp foarte apreciată, tematica specifică abordată de artist fiind pe gustul publicului bucureștean. Marinele sale, traduse în nota oferită de Aivazovsky, aveau să fie apreciate și de casa regală (Carol I achiziționa o marină de Voinescu în urma Expoziției Artiștilor în Viață, din 1894). (I.P.)

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.