111. Portretul logofetesei Maria Dudescu [1810-1815]

Cu rădăcini la Töplitz, în Boemia, Mihail Töpler se va afirma drept unul dintre importanții pictori academiști ai veacului al XIX-lea. Va dobândi preceptele academismului, conform epocii, în cadrul Academiei de Arte Frumoase de la Viena. În jurul anului 1800 se afla la București, fapt relevat de existența portretului realizat pentru Alexandru Moruzzi. În proximitatea anului 1803 artistul se găsea la Iași, acolo unde a realizat portretul Mitropolitului Iacob Stamati. Pornind de la aceste date și aruncând o privire asupra galeriei sale de portrete, vom vedea că Mihail Töpler a fost unul dintre pictorii favoriți ai protipendadei bucureștene în secolul al XIX-lea. Îndeosebi portretele feminine devin exponențiale prin demonstrarea unei minuțiozități desăvârșite - coafurile, bijuteriile, rochiile ”empire”, o subtilă notă orientală reliefată prin accesorii, dar și efectele de lumină atent studiate contribuie la crearea acestei atmosfere. Artistul acordă, de asemenea, o atenție deosebită texturilor - fie ele catifea, mătase, blănuri sau voaluri. Excelează, totodată, în redarea carnației sidefii, dar și a expresiilor pline de vitalitate. Lucrările sale au rămas în mare parte nesemnate, însă chipurile surprinse pe pânză ne relevă personalități ca: Doamna Safta Văcărescu (soția lui Constantin Ipsilanti), hătmăneasa Maria Cantacuzino, Zoița Brâncoveanu sau Maria Ghica, așadar doamnele societății înalte, soții de dregători sau boieri. În opera de față remarcăm portretul logofetesei Maria Dudescu (născută Cantacuzino), fiica Mariei Pârșcoveanu Cantacuzino și a hatmanului Iordache Cantacuzino. Aceasta a fost soția lui Constantin Dudescu (la începutul anilor 1800). Căsătoria lor a stârnit controverse în epocă din pricina divorțului încă nepronunțat al lui Constantin Dudescu de fosta sa soție; dar și din pricina concubinajului Mariei Dudescu alături de maiorul austriac Keller. C. Dudescu nu s-a îngrijit de averea familiei sau de moșii, ci a purces spre vânzarea acestora. A fost un personaj controversat în epocă, o legendă a secolului al XIX-lea, prin prisma vieții brăzdate de lux, aventuri și petreceri. Se spune că ar fi călătorit la Paris cu un memoriu pentru împăratul Napoleon I – cerea ca principatele române să intre sub protecția acestuia, însă nu este cert dacă C. Dudescu ar fi ajuns sau nu să îl întâlnească cu adevărat pe Napoleon. Logofătul, mare dregător în ierarhia boierilor români, membru al Sfatului domnesc, era una dintre personalitățile importante ale vremii. Prin căsătorie, Maria Dudescu se bucura, de asemenea, de anumite avantaje. Vestimentația și bijuteriile confirmă statutul său înalt, prin ciupagul cu decolteu rotund, voalul cu pliseuri, rochia de catifea verde și halatul îmblănit, de mătase. Postura este specifică epocii – mâna liberă, sprijinită ușor în cot, ce întărește ideea de rafinament, eleganță și totodată o simplitate aparte. Bijuteriile sunt evidențiate pe paftale, iar în jurul taliei logofeteasa are strâns un cordon. Mihail Töpler ar fi realizat și portretul mamei Mariei Dudescu, însă pentru acel portret artistul a optat pentru un fundal de peisaj, realizând una dintre celebrele sale compoziții cu portret în peisaj. În cazul de față, fundalul este sobru, cel mai probabil interiorul casei protagonistei, divanul elegant, impunător, oferindu-ne un astfel de indiciu.

Bibliografie

NICULESCU, Remus, "Contribuții la istoria începuturilor picturii românești" în "Studii și cercetari de istoria artei", Ed. Academiei R.P.R., nr. 1-2, 1954. IFTIMI, Sorin, "Portretul Smarandei Manu de Mihail Topler, aflat la Muzeul de Artă Bacău" în "ACTA BACOVIENSIA", Magic Print, Onești, 2015.

Dimensiuni

width 68 cm, height 82 cm

Descriere

ulei pe pânză

Informații documentare

Opera este reprodusă în catalogul "Documente din Secolele al XVI-lea - XIX-lea privitoare la familia Mano", Constantin George Manu, Tipografia Curții Regale, București, 1907, la pag. 620, cu descrierea: "Logofeteasa Maria Dudescu, născută Cantacuzino. Soția Marelul Logofăt Constantin Dudescu. - Sora Caimacamului Constantin Cantacuzino. (Portret în uleiu, dela începutul secolului trecut, în casa Generalului George Mano)". Opera este inventariată în catalogul "Galeria Națională", Muzeul de Artă al R.P.R., E.S.P.L.A., București la pag. 15. cat. 28. Opera este reprodusă în catalogul "Pictura românească în imagini", Vasile Drăguț, Vasile Florea, Dan Grigorescu, Marin Mihalache, Editura Meridiane, București, 1970, la pag. 111. Opera este reprodusă pe coperta interioară a revistei "Magazin Istoric", anul III, nr. 6, iunie 1969. Opera este inventariată și reprodusă în "Catalogul Galeriei Naționale. Pictura. vol I", Paula Constantinescu, Ștefan Dițescu, Muzeul de Artă al R.S.R., București, 1975 la pag. LXXII, cat 174, respectiv planșa 174. Opera este reprodusă în albumul "La Galerie Nationale. La peinture roumaine au Musée D'Art de la République Socialiste de Roumanie", Alexandru Cebuc, București la pag. 92. Opera este menționată în "Mișcarea artistică oficială în România secolului al XIX-lea", Adrian-Silvan Ionescu, Noi Media Print, București, 2008 la pag. 24. Opera este clasată în categoria Tezaur a Patrimoniului Național Cultural Mobil, prin ordinul ministrului culturii nr. 2369 din 22.05.2014.

Lot.notes

Pe verso, număr de inventar Muzeul Național de Artă al României, GG 1537 și etichetă, "1537, Logofeteasa Maria Dudescu, Töpler Mihail".

Datare

1810-1815

Provenienţă

colecția vornicului Ioan (Iancu) Manu (1803-1874); colecția gen. George Manu (1833-1911); colecția Constantin G. Manu (1871-1959); 1948, gestiunea Muzeului Alexandru Saint-Georges; din 1949, colecția Muzeului de Artă al R.P.R., inv. 1547; din 2015, colecția urmașilor lui Constantin G.Manu.

Informații suplimentare

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.