70. Rege nebun [anii '80]

Rădăcinile manifestărilor în genul portretisticii ni se dezvăluie încă de timpuriu: la liceu, Corneliu Baba era cunoscut drept ”portretistul orașului”. Majoritatea personalităților notabile ale Caransebeșului pozau pentru el. Realizează, treptat, autoportrete, portrete ale apropiaților sau ale unor nume reputate precum: Tonitza, Enescu, Sadoveanu și Arghezi, sau se oprește asupra unor subiecte particulare: regele nebun, țăranii sau arlechinul. Fizionomia, chipul și trăsăturile lăuntrice ale personajelor se remarcă, la Baba, drept un vehicul al psihologiilor umane. Artistul consacră, simbolic, arhetipuri precum arlechinul sau regele nebun. Pentru Corneliu Baba, noțiunea de realism capătă un sens mult mai larg și se bucură de capacitățile artistului de a-și utiliza imaginația și rezervele fondului psihic. Jurnalele păstrate de artist de-a lungul vieții reprezintă un valoros tezaur în care sunt notate atent detalii care privesc viața și opera sa. Taciturn și solitar în deceniile marcate de frig și întuneric, maestrul își va concentra condeiul și penelul asupra desăvârșirii sale artistice. Numit de Corneliu Baba drept ”portretul fără biografie”, regele nebun transcede dincolo de acest titlu și se dezvoltă de-a lungul unui întreg ciclu de opere dedicate. Artistul nota despre subiect: ”regele meu nebun, în toate pânzele, nu mai este decât ”bietul om” bolnav, torturat de fantasme și de ecoul blestemelor celor ce au avut șansa să supraviețuiască actelor sale de violență și de sadism, din ceasul penibil al oribilei sale glorii.” Tensiunea dramatică a subiectului se constituie, așadar, din impersonări cvasi-demonice și apologii interioare nerostite. Regele fără coroană devine o aluzie a tuturor ororilor și atrocităților la care artistul, ca atâtea milioane de oameni contemporani sieși, au fost nevoiți să asiste pasiv. Corneliu Baba lucrează consecvent, adaugă roșuri și griuri acolo unde simte necesar. Vizual, pornește de la opera lui Goya, iar auditiv, pe fundalulul atelierului și-al operei se-așterne muzica lui Grieg – Peer Gynt. Speriat, schingiuit, în ipostaze monumentale ori ilustrat târâș, la pământ, cu privirea văduvită de pupile, dar cu grimase expresive; cu mâinile întinse către o direcție incertă ori proptite în pământ; așezat direct pe jos, regele claustrat în strânsoarea propriei sale închisori apare obsesiv în opera lui Corneliu Baba începând cu anii ‘­70. Mantia improvizată care-i acoperă întreg trupul, redată fie în tonalități joase, fie în nuanțe puternice de roșu aprins, privirea rătăcită și tălpile goale; coroana de hârtie sau lipsa acesteia (plasarea, în cazul de față, în apropierea sa) ori câinele vagabond care-l însoțește de-a lungul mai multor opere ne relevă o compoziție dinamică, încărcată de tumult interior.

Bibliografie

Albumul ”Corneliu Baba”, Editura Institutului Cultural Român, București, 2008. ȘUȘARĂ, Pavel, ”Corneliu Baba”, Editura Monitorul Oficial, București, 2013.

Dimensiuni

width 44 cm, height 53.5 cm

Descriere

ulei pe pânză lipită pe carton, semnat dreapta sus, cu roșu, "Baba"

Datare

anii '80

Informații suplimentare

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.