56. Zi de sărbătoare

Ion Cantacuzino, un pasionat amator de cultură şi artă, îl introduce pictorului Arthur Verona, în atelierul căruia, timp de trei ani, primeşte lecţii, urmând în paralel cursurile “Universităţii libere”. În 1913 cu ajutorul aceluiași profesor Cantacuzino, primește o bursă de studii la Paris din partea statului român. Mediul artistic parizian al acelei perioade de efervescenţă a contribuit la pregătirea sa în egală măsură cu cadrul universitar, muzeele, pe care le străbate sistematic şi expoziţiile pictorilor francezi cu viziuni moderne oferindu-i un important material de studiu. Prima sa expoziţie personală se deschide în 1921, la Ateneul Român, după debutul în cadrul Salonului oficial din 1914. Picturile acelei perioade erau expresia căutării valorilor eterne ale artei şi a preocupării pentru structura materiei şi geometria planurilor. Abia călătoria de studii în Italia din 1922, câştigată în urma unui concurs al Şcolii de Bele Arte din Bucureşti, marchează începutul predilecţiei sale pentru culoare, prin contactul cu lumina caracteristică sudului şi mai ales cu pictura italiană. Pictura lui Ghiaţă apare într-o perioadă dominată de epigonii lui Grigorescu, care transformaseră ţăranul în subiectul prin excelenţă al artei lor, pe care îl redau dintr-o perspectivă sentimentalistă şi convenţională, în imagini facile afirmate ca icoane ale satului tradiţional. În aceste circumstanţe, se impunea o reconsiderare a viziunii asupra vieţii rurale, în termeni realişti, iar artişti de valoare precum Ghiaţă, Ressu, Iser sau Ştefan Dimitrescu găsiseră impulsul să o facă. Ghiaţă a ales nordul Olteniei ca sursă de inspiraţie pentru imaginile sale reprezentând universul rustic, dintr-o afinitate spirituală şi de descendenţă cu zona din preajma comunei Olari, locuită de meşteri ai ceramicii populare. Naturii, peisajului satului sau celui al oamenilor le lipseşte elementul spectaculos şi dulceag, fiind dimpotrivă masive, aspre şi austere, de o frumuseţe gravă, pe care artistul a reuşit să o pătrundă. Pictura “Zi de sărbătoare” a fost realizată probabil între anii 1927 şi 1939, când artistul s-a stabilit în regiunea sa natală, pictând în satele din Gorj, Vâlcea, Mehedinţi şi Hunedoara. Face parte dintr-un gen îndelung studiat de către Ghiaţă, al compoziţiilor cu grupuri de oameni strânşi în târgurile satelor, în care pune accent pe firescul atitudinilor şi expresivitatea mişcărilor personajelor, privite individual.

Bibliografie

BACONSKY, Anatol E., “Dumitru Ghiaţă”, Ed. Meridiane, 1966 BENEŞ, V., “D Ghiaţă”, Ed. de Stat pentru Literatură şi Artă, Bucureşti, 1957 PREUTU, Marina, “Ghiaţă D”, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1977

Dimensiuni

height 27 cm, custom 34,5

Descriere

ulei pe pânză lipită pe carton, semnat dreapta jos, cu brun, Ghiață D.

Informații suplimentare

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.