Fotografiile lotului sunt informative și orientative, neputând să asigure o vedere extrem de detaliată a obiectului din toate unghiurile. Recomandăm inspectarea fizică atentă a lotului înainte de licitare. Informații suplimentare în legătură cu starea de conservare, altele decât cele evident vizibile în fotografia/fotografiile lotului, disponibile pe calea formulării unei solicitări aici: Contact.
”Micaela Eleutheriade – expoziție retrospectivă”, Muzeul de Artă R.S.R, București, 1981
GRIGORESCU, Dan, ”Micaela Eleutheriade”, Ed. Meridiane, București, 1978
ulei pe pânză, 55 x 61 cm, semnat dreapta jos, cu brun, Eleutheriade; intitulată pe verso
Micaela Eleutheriade a fost legată de fenomenul artistic prin legătura genealogică cu pictorul Gheorghe Tăttărăscu. Studentă în țară, la București, la clasa lui Strâmbu, Serafim și Cecilia Cuțescu Storck , și la Paris, la Academia Ranson și în atelierul lui Bissiere, pictorița a extras din experiența studiilor multiple influențe, cărora le-a dat o manieră proprie de sintetizare. Experiența din țară cu Cecilia Cuțescu Storck a dat lucrărilor sale o solidă arhitectură, împrumutată din stilul monumental al profesoarei, dar și din compozițiile sale riguroase. La Paris, influențele impresionismului se făceau simțite în varii forme. Experiența postimpresionistă, urmată de cea a neoimpresionismului, impuneau studiul luminii și al culorii descompuse de aceasta, dar și noi tematici și subiecte. Dan Grigorescu o numea ”poetă a concretului”, apreciind geometria calmă folosită în compozițiile sale, peste influența din școală adăugându-se cea a structurilor cezaniene. A fost așezată și în descendența lui Braque, deși pictorița nu a ajuns niciodată la descompunerea formelor, dar a păstrat realismul acuzat al construcției formelor. Dan Hăulică a surprins, poate cel mai exact, în evoluția picturii sale ”începuturile caracterizate printr-o anume austeră severitate în organizarea formelor și a culorii”, urmate de trecerea spre o ”artă mai suplă”, dominată de ”un sentiment de tonică participare la viață.” În peisaj a ocolit idilicul, înlocuindu-l cu un mod liric de a simți și reda natura. A căutat perspectivele ample, care să-i permită să redea câmpurile largi și care surprind uneori și scene de muncă, nelipsite, ovcazional, de dramatism. Cu ajutorul culorii pictorița reușește să dea fiecărui detaliu care ajunge pe pânză ”o valoare poetică”. Nu a fost preocupată să surprindă efecte de lumină ”trecătoare”, ci să se folosească de culoare și, prin aceasta, de lumină, pentru a da vigoare construcțiilor. Volumele sale au o o pregnantă materialitate creată de culoarea puternică, dar și de combinarea acestei geometrii exacte cu grafismul reclamat de la Dufy. Și în peisajul nostru, rândurile de varză care construiesc perspectiva sunt abia grafiate în linii dantelate, întîlnite, de exemplu, și la Vasile Popescu. Satul din fundal se ghicește datorită acoperișurilor roșii, sugerate prin pete compacte de culoare. Dealurile din fundal și liziera din stânga au, însă, aceeași componentă grafiată a stilului.
Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.
