otografiile lotului sunt informative și orientative, neputând să asigure o vedere extrem de detaliată a obiectului din toate unghiurile. Recomandăm inspectarea fizică atentă a lotului înainte de licitare.
otografiile lotului sunt informative și orientative, neputând să asigure o vedere extrem de detaliată a obiectului din toate unghiurile. Recomandăm inspectarea fizică atentă a lotului înainte de licitare.
Theodorescu-Sion, născut la Ianca, localitate din zona Brăilei, și-a emfazat de-a lungul timpului rădăcinile ardelenești. Într-adevăr, tatăl său venise din Ardeal, fiind originar din comuna Pianul de Jos de lângă Sibiu, iar pictorul s-a folosit de această filiație moțească. Însă poate ceea ce surprinde la mitologizarea acestor origini ale pictorului este, așa cum observa Tudor Vianu, într-un articol din 1925, existența unei trăsături esențiale în opera pictorului – ”un simț al spațiului și vizualitate specifică omului de la munte”. Din această trăsătură Vianu identifica alte două elemente specifice artei lui Sion, una compozițională, tendința de a aglomera prim-planul tabloului cu numeroase volume, și una a stilului, anume obsesia ornamentului. Pictor structural, Sion s-a preocupat constant de redarea ”solidității universului real”, în ciuda numeroaselor căutări stilistice prin care a trecut până la cristalizarea unuia propriu. În căutarea acelui specific naţional care l-a preocupat de la începutul anilor 20, pictorul a fost atras spre redarea pământului, atât la propriu, tematic în peisajele sale, dar și în multiplele valențe simbolice, teluricul fiind una din coordonatele compozițiilor cu țărani. A călătorit îndelung, la întoarcerea în țară după încheierea studiilor, îmbarcându-se pe vas din Rotterdam, călătorie din care au rezultat mai multe lucrări cu tematică portuară. Venind în completarea observațiilor lui Vianu, Doina Schobel precizează în monografia dedicată artistului din 1971: ”Pictor constructiv, Sion nu simte fluiditatea peisajului marin și refuză spațiul infinit. Când marea apare ca subiect în tablourile sale, ea este o suprafață încremenită ce se confruntă cu volumele ferme ale pământului.” Comentariul autoarei însoțește reproducerea unei marine ce se află în patrimoniul Muzeului de Artă din Constanța, a cărei compoziție, ca și ”Marina” prezentată, respectă compozițional observațiile autoarei. Elementul teluric, ce ocupă prim planul tabloului, în ambele cazuri stânci alate la malul mării, dau o luptă tacită cu valurile. Încercarea de a combate încremenirea pomenită de Doina Schobel, stă în realizarea trombei valului care se sparge în partea dreapta. Cronologic, anul 1920 marchează trecerea spre a doua etapă din creația artistică a pictorului, considerată cea de maturitate și de afirmare. Până la trecerea în al treilea deceniu, Sion experimentează cu mai multe tehnici și stiluri, deși perioada este apreciată ca fiind influențată de simbolism în ipostaza sa decorativă. Într-adevăr, din aceste începuturi va păstra obsesia decorativului, dar în același timp va lucra cu lumina și culoarea adoptând pointilismul ori experimentând cu descompunerea culorilor pe principiul luminii spectrale. Studiul la Paris între 1904-1907 l-a apropiat de aceste tehnici noi, dar și de studiul în natură, în fața motivului. Realizată în 1920, lucrarea, ca și cea muzeală, a fost probabil expusă în cadrul expoziției personale din 22 ianuarie 1921, când expune 99 de lucrări, majoritatea achiziționate de colecționarul Dimitrie Mănciulescu. Pe catalogul expoziției din acel an, un alt colecționar, Al. Saint Georges, nota: ”O expoziție admirabilă. A mai bună de până acum. Pictorul mării. Sunt de remarcat marinele lui.” (monografie Doina Schobel, Meridiane, 1971, p. 82.)
Bibliografie
PAVEL, Amelia, ”Theodorescu-Sion”, Ed. Meridiane, București, 1967
SCHOBEL, Doina, CLONARU, Hariton, ”Ion Theodorescu-Sion”, Ed. Meridiane, București, 1971
Dimensiuni
width 55 cm, height 46 cm
Descriere
ulei pe pânză lipită pe carton, semnat stânga jos, cu ocru, Theo-Sion
Informații suplimentare
Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.
Theodorescu-Sion, născut la Ianca, localitate din zona Brăilei, și-a emfazat de-a lungul timpului rădăcinile ardelenești. Într-adevăr, tatăl său venise din Ardeal, fiind originar din comuna Pianul de Jos de lângă Sibiu, iar pictorul s-a folosit de această filiație moțească. Însă poate ceea ce surprinde la mitologizarea acestor origini ale pictorului este, așa cum observa Tudor Vianu, într-un articol din 1925, existența unei trăsături esențiale în opera pictorului – ”un simț al spațiului și vizualitate specifică omului de la munte”. Din această trăsătură Vianu identifica alte două elemente specifice artei lui Sion, una compozițională, tendința de a aglomera prim-planul tabloului cu numeroase volume, și una a stilului, anume obsesia ornamentului. Pictor structural, Sion s-a preocupat constant de redarea ”solidității universului real”, în ciuda numeroaselor căutări stilistice prin care a trecut până la cristalizarea unuia propriu. În căutarea acelui specific naţional care l-a preocupat de la începutul anilor 20, pictorul a fost atras spre redarea pământului, atât la propriu, tematic în peisajele sale, dar și în multiplele valențe simbolice, teluricul fiind una din coordonatele compozițiilor cu țărani. A călătorit îndelung, la întoarcerea în țară după încheierea studiilor, îmbarcându-se pe vas din Rotterdam, călătorie din care au rezultat mai multe lucrări cu tematică portuară. Venind în completarea observațiilor lui Vianu, Doina Schobel precizează în monografia dedicată artistului din 1971: ”Pictor constructiv, Sion nu simte fluiditatea peisajului marin și refuză spațiul infinit. Când marea apare ca subiect în tablourile sale, ea este o suprafață încremenită ce se confruntă cu volumele ferme ale pământului.” Comentariul autoarei însoțește reproducerea unei marine ce se află în patrimoniul Muzeului de Artă din Constanța, a cărei compoziție, ca și ”Marina” prezentată, respectă compozițional observațiile autoarei. Elementul teluric, ce ocupă prim planul tabloului, în ambele cazuri stânci alate la malul mării, dau o luptă tacită cu valurile. Încercarea de a combate încremenirea pomenită de Doina Schobel, stă în realizarea trombei valului care se sparge în partea dreapta. Cronologic, anul 1920 marchează trecerea spre a doua etapă din creația artistică a pictorului, considerată cea de maturitate și de afirmare. Până la trecerea în al treilea deceniu, Sion experimentează cu mai multe tehnici și stiluri, deși perioada este apreciată ca fiind influențată de simbolism în ipostaza sa decorativă. Într-adevăr, din aceste începuturi va păstra obsesia decorativului, dar în același timp va lucra cu lumina și culoarea adoptând pointilismul ori experimentând cu descompunerea culorilor pe principiul luminii spectrale. Studiul la Paris între 1904-1907 l-a apropiat de aceste tehnici noi, dar și de studiul în natură, în fața motivului. Realizată în 1920, lucrarea, ca și cea muzeală, a fost probabil expusă în cadrul expoziției personale din 22 ianuarie 1921, când expune 99 de lucrări, majoritatea achiziționate de colecționarul Dimitrie Mănciulescu. Pe catalogul expoziției din acel an, un alt colecționar, Al. Saint Georges, nota: ”O expoziție admirabilă. A mai bună de până acum. Pictorul mării. Sunt de remarcat marinele lui.” (monografie Doina Schobel, Meridiane, 1971, p. 82.)
Informații suplimentare
Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.
