ulei pe carton, 24 x 33 cm, semnat şi datat stânga jos, cu albastru, S. Mutzner, (19)28

Peisajul este unul dintre genurile cele mai des abordate de Mützner, unul dintre artiştii români ai perioadei interbelice care au călătorit cel mai mult, în căutarea unor locuri inedite pe care să le transpună pe pânză. Urmărea cu pasiune mai puţin exotismul reliefului sau al vegetaţiei, cât să observe modul particular de incidenţă a razelor soarelui şi variaţiile subtile ale luminii, specifice fiecărei zone în parte. Peisajele sale însorite pot fi văzute şi ca analize cromatice ale naturii, privite în diverse condiţii atmosferice: în funcţie de temperatură, altitudine, umiditate sau particulele din aer, razele de lumină ajung la ochiul uman cu intensităţi diferite. Mützner cunoştea cu siguranță cercetările ştiinţifice în teoria culorilor realizate de Eugene Chevreul, ale cărui explicaţii privind interacţiunea culorilor au inspirat ideile impresioniştilor. Cu toate acestea, opera lui Mützner este rezultatul unei asimilări personale a esteticii impresioniste şi a depăşirii acesteia, în direcţia postimpresionismului, care punea mai mult accent pe experienţa pictorului şi expresivitate. Orientarea lui Mützner către cercetarea fenomenelor optice îşi are originea în proximitatea şi schimbul de idei cu Claude Monet, alături de care a petrecut doi ani la Giverny, între 1908 şi 1910. Monet se stabilise în satul din Normandia în 1883, unde îşi amenajase o grădină plină cu flori şi apoi un iaz cu nuferi, înconjurat de plante şi traversat de un pod japonez, care i-au inspirat creaţia pâna la sfârşitul vieţii. În perioada în care Mützner ajunge la Giverny, Monet era deja celebru şi atrăgea în jurul său artişti tineri, veniţi pentru a-l cunoaşte pe iniţiatorul curentului impresionist şi cel mai tipic reprezentant al său. De la Monet provine preocuparea pentru lumină ca subiect principal al picturii, menite să surprindă efectul tranzitoriu de colorit şi strălucire pe care îl percepe ochiul în natură: “ce m-a încântat chiar de la începutul carierei a fost arta de a reda plenitudinea luminii... Prin tehnica luminii, realitatea se exprimă mai puternic şi mai sugestiv... Prin infinitele nuanţe pe care ştie să le descopere în nesfârşite valori colorate, pictorul luminii are posibilitatea de a se apropia cât mai mult cu sinceritate de adevăr” nota Mützner în jurnalul său. Demersul său asumat este orientat către obiectivism în faţa naturii, pe care înţelege să-l dobândească printr-o tehnică desăvârşită a surprinderii nuanţelor infinite pe care le relevă lumina. Aceeaşi pare a fi ideea stimulatoare şi în cazul “Peisajlui de amiază” din 1928, un studiu realizat la maturitate, când Mützner înţelesese deja interdependenţa dintre lumină, culoare şi compoziţie, reuşind să prezinte “adevărul”, într-o manieră mai structurată şi o formă mai organizată decât impresioniştii. Totodată, interesul nu pare a mai fi acordat momentului tranzitoriu, lumina egală şi absenţa personajelor comunicând senzaţia unui timp nedefinit. Pictura înfăţişeazăo margine de lac încadrată de pădurea redată în culori calde de toamnă timpurie, vegetaţia din planul apropiat ocupând o parte majoră a compoziţiei, iar cea din depărtare sugerând adâncimea imaginii. Tuşele sunt aplicate distinct pentru a sublinia profunzimea: cele din primul plan sunt mai scurte şi mai groase, într-o gamă largă de nuanţe de verde, violet şi galben, suprapuse şi alăturate, creând impresia mişcării sub acţiunea vântului; planul îndepărtat este tratat cu tuşe lungi, mai lise, de nuanţe ce pierd gradual din saturaţie şi tind a se omogeniza către linia orizontului, creând perspectiva atmosferică.

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.