Bibliografie

PELIN, Mihai, ”Deceniul prăbușirilor(1940-1950). Viețile pictorilor, sculptorilor și arhitecților români între legionari și staliniști”, Ed. Compania, București, 2005

ulei pe carton, 40 cm, 48,5, semnat dreapta jos, cu mov, A. Vulpe / ulei pe carton subţire, 41,5 x 31,5 cm, semnat şi datat dreapta jos, cu negru, F. Cordescu(1)936

Cu cei doi artiști din perioada interbelică, Florica Cordescu și Anatol Vulpe, destinul nu a fost tocmai îngăduitor. Relația artistică, dar și personală pe care cei doi au avut-o timp de 11 ani, s-a încheiat nefericit, cu moartea suspectă și tragică a lui Anatol, în aprilie 1946. Artistul face parte din generația pictorilor-reporteri de război din timpul celui de-al doilea război mondial. A studiat la Școala de Arte-Frumoase din București, cu Constantin Artachino, dar nu și-a încheiat studiile din cauza lipsurilor materiale. În 1941 este mobilizat lucrând în timpul războiului, mai ales la Chișinău, Cetatea Albă și Odesa, perioada războiului fiind una în care demobilizarea sau permisiile scurte alternau cu rechemarea, uneori imediată, pe front. Participă în 1942 la deschiderea Salonului Oficial al Transnistriei în cadrul Academiei de Arte Frumoase din Odessa care avea ca temă peisajul. În același an deschide o expoziție personală în sala Ministerului Propagandei, expoziție cu peisaje realizate la Odessa. La 23 septembrie 1944, secția de propagandă a Statului Major era desființată, dar Vulpe fusese deja demobilizat, ultima lucare pe care o făcuse în colaborare cu armata find un afiș ce ironiza producția de alcool de propagandă de pe piața românească – pe o sticlă supradimensionată scrisese ”Nu denaturați adevărul!”. 1945, anul premergător morții sale, a fost unul plin de evenimente care încep să îi scape artistului de sub control. Se angajează ca traducător la editura Cartea Rusă și se desparte de Florica Cordescu, deși a continuat să locuiască în casa acesteia. Dispare o lună din București, cât să fie vizitat acasă de un ofițer sovietic – episod ce va ridica în economia scenariului ulterior multiple semne de întrebare. S-a întors în București doar pentru a pleca din nou, refugiindu-se la casa Olgăi Greceanu în Măldărăști. A revenit în martie 1946 în București, pentru ca o lună mai târziu să fie împușcat alături de prietena sa, Elena Bogdan, cu nu mai puțin de 15 gloanțe. Ancheta desfășurată în 1946 nu a urmărit aflarea vinovaților, ci doar lămurirea cât mai rapidă a uneia din multele crime petrecute într-un deceniu al schimbărilor politice constante. Se pare că moartea sa s-ar fi datorat unei legende care începuse să circule prin București doar cu câteva luni înainte de moarte. Originea sa era romanțată naiv – mama ar fi fost balerină la Petersburg, unde este remarcată de un prinț din familia Romanovilor. Anatol ar fi fost rezultatul relației dintre cei doi și ar fi fost omorât pentru a nu revendica tronul Rusiei. Florica Cordescu alături de sora ei, Marcela, erau pictorițe cunoscute în lumea artistică bucureșteană, gemenele fiind greu de deosebit de către colegi și cunoscuți. Cu preocupare pentru grafică și pictură, Florica l-a cunoscut pe Anatol Vulpe în 1933 și a lucrat în paralel cu acesta pentru 11 ani, influențată de stilul pictorului. Anatol și Elena Bogdan au fost împușcați noaptea, în împrejurimile parcului Moșoiu. Elena Bogdan era soția inginerului Ovidiu Bogdan și, deși locuiau în aceeași casă, tânăra plănuia să divorțeze pentru a se putea căsători cu Anatol Vulpe. Familia Bogdan era deopotrivă prietenă cu surorile Cordescu, Florica și Marcela. Semnele de întrebare au apărut în momentul în care s-a aflat că în seara asasinatului Florica l-a sunat pe Ovidiu Bogdan întrebându-l de soția acestuia. Graficiana se despărțise de Vulpe în favoarea lui Eugen Jebeleanu. Aprecia pictura partenerului său de viață, scriind despre picturile sale de la Salon, din 1945: ”Neinfluențat de nimeni, Anatol Vulpe este unul din cei mai personali pictori ai noștri. Păcat ca nu-l ptem cunoaște decât fragmentar, de la un Salon la altul.” Mihai Pelin nu ezită să dea verdictul în cazul morții, punând delațiunea în seama lui Eugen Jebeleanu. Astfel Florica Cordescu ar fi știut de sentința care îl aștepta pe Anatol. Destinul scurt al artistului s-a transmis printr-o stranie și dăunătoare coincidență și operei sale, operele achiziționate de statul român fiind circumstanțial pierdute.

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.