Bibliografie

CRĂCIUN, Eugen, ”Expoziţia C. Isachie”, Adevărul, 13 martie 1930 JIANU, Ionel, ”Expoziţia Isachie”, Rampa, 25 februarie 1931 OPREA, Petre, ”Expozanţi la Saloanele oficiale de pictură, sculptură, grafică 1924-1944”, Bucureşti, 2004

ulei pe pânză, 44 x 70 cm, semnat stânga jos, cu negru, C. Isachie

Informații documentare

Opera a participat la expoziția ”Mari repere ale artei românești - Pinacoteca București”, 2009 și este reprodusă în catalogul expoziției, la pag. 38

Născut la Paşcani în 1888, tânărul Constantin Isachie Popescu a urmat cursurile Academiei de Arte Frumoase de la Bucureşti, aprofundându-şi mai apoi studiile de pictură în două dintre cele mai importante capitale ale artei: Paris şi Londra. Debutul său la Salonul Oficial din 1925 avea să fie primul pas către o carieră artistică extrem de activă, opera sa numărând sute de tablouri ce mărturisesc o imensă capacitate de lucru a artistului, deși cronicile vremii se regăseau la intersecţia dintre admiraţie şi detestare a creaţiei acestuia. „Muncitor cinstit”, „bun meşteşugar”, „pictor conştiincios, dotat cu mare talent”, „născut cu darul îndemânării pentru reproducerea formelor şi a culorilor”, a cărui „voluptoasă pictură” a fost interpretată ca fiind „prea tradiţionalistă şi burgheză”, sunt doar câteva din consemnările autorilor contemporani artistului. Constantin Isachie este mai mult decât atât. Profund impresionat de peisajele predecesorului său pre-impresionist, William Turner, ale cărui opere a avut ocazia să le cunoască pe durata studiilor londoneze, Constantin Isachie, a reuşit să împrumute de la acesta acele elemente care se regăseau mai aproape de sufletul său, introducând pentru prima dată în peisagistica românească maniera pictorului englez, în care totul este pus sub seama efectelor luminii. Spre deosebire de acesta, pentru care formele şi figurile umane sunt lipsite de orice fizicitate, devenind abstracte forme de culoare, viziuni în care e aproape imposibil a recunoaşte locuri reale, pictorul Isachie rămâne totuşi în dimensiunea concretului şi a palpabilului, tablourile lui prezentând şi elementele naturii, pe lângă atmosfera ce le înconjoară. Parcă inspirat de universul poetic al pastelurilor lui Alecsandri - unde „Balta-n aburi se ascunde sub un văl misterios”, „În poiana tăinuită, unde zbor luciri de lună”, „Ici, colo, cerul dispare sub mari insule de nori”, ”Zori de ziuă se revarsă peste vesela natură”, „O rază aurie prin stuhul des pătrunde” - Constantin Isachie transpune în opera „Marină” viziunea palidă, opalescentă a unui golf de mare, pe apele căreia se întrezăresc formele unei bărci solitare, învăluită în ceaţa dimineţii. „Marinele au o palpitare de viaţă de un natural izbitor; (...) vederi şi peisaje cu fermecătoare efecte de lumini (...) toată expoziţia vădeşte şi consacră un talent în plină dezvoltare dela care suntem în drept să aşteptăm tot mai mult.” („Artistice-Culturale, Expoziţia dela Ateneu”, în „Universul”, nr. 254, 6 noiembrie 1924) „Mai tot peisajul încadrat în rame argintii, armonizând minunat cu motivele vaporoase uşor brumate de o ceaţă ce le prinde de minune, e fiecare în parte un crâmpei de suflet rupt naturii. Aşa e tot peisajul şi cel luat Parisului şi cel zmuls Veneţiei, al Muscelului, al Argeşului, al Mogoşoaiei din preajma Bucureştilor; rar un peisaj-două energice, accentuate, studii de nouri în tonalităţi afirmate, sau pajişti şi frunziş în verde ferm, sau galbenul de aramă al efectului de toamnă. Par’că nici odată peisajul lui Isachie n-a vibrat mai luminos, mai cald, mai plin de înţeles şi de adevăr.” (V.B., „Artistice-Culturale, Expoziţii, C. Isachie”, în „Universul”, nr. 17, 19 ianuarie 1932). (M.N.)

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.