Bibliografie

MARIAN, Rodica, “Samuel Mützner”, București, 2005 FRANCASTEL, Pierre, “Impresionismul”, Ed. Meridiane, București, 1977

ulei pe carton, 60 x 49 cm, semnat dreapta jos, cu negru, S. Mützner

Pictor-călător, Mutzner își va începe reapropierea de locurile natale o dată cu nunta cu Rodica Maniu. Deceniul al treilea al secolului trecut, care debuta prin uniunea cu pictorița, este marcat de un întreg regim de familiarizare cu mediul artistic autohton, fiind invitat la expoziții, expus în străinătate sau medaliat pentru activitatea plastică. Ambianța naturală și spirituală a locurilor natale s-a tradus și prin reorientarea artistică, fapt tradus printr-un întreg proces de acumulări și reorganizări stilistice, mereu subordonat manierei impresioniste. De îndată ce imaginarul s-a restrâns, primul care a suferit schimbări de valorație a fost cadrul tematic care s-a limitat concomitent. Chiar dacă toate călătoriile exotice dispăreau, Mutzner a reușit însă un bun control al sursei de vizual prin descoperirea Balcicului, care, din 1924 de la prima apariție pe pânză, timp de 20 de ani, a oferit o varietate peisagistă necesară unui artist avid de nou. Totodată, ciclul Balcicurilor are și o însemnătate biografică prin faptul că oglindește toate mutațiile survenite în viziunea picturală a lui Mutzner în perioada maturității. Elementul cel mai important în evoluția stilului constă în schimbarea raportului calitativ dintre formă și culoare ca pondere în ansamblul compozițional. Este doar unul dintre procesele care au pornit imediat ce pictorul a renunțat, fie și treptat, la rigorile tehnice ale neoimpresionismului practicat la începutul carierei. Urmând pașii evoluției firești, Mutzner a păstrat spiritul curentului atât de îndrăgit, însă depărtarea de litera lui s-a concretizat în redefinirea planurilor estetice. În special după călătoria în America din 1916, atenția plastică s-a îndreptat spre echilibrul volumelor în spațiu, în detrimentul modelării efectelor de vibrație cromatică a suprafețelor. Prima schimbare majoră s-a petrecut pe paleta de culoare, tonul pierzându-și din puritate, evident și din capacitatea senzorială primară. De la an la an, Mutzner a amestecat din ce în ce mai mult culorile, fără să fie îngrădit în vreun fel de dogmă sau formulă plastică, ci mânat exclusiv de modul în care forma poate fi concepută prin tușă și culoare. În fapt și tușele suferă schimbări, fiind evidentă în timp renunțarea la pensulația sacadată, punctată sau sub formă de virgulă, înlocuită de tușa prelungă, alungită, uneori “linsă” parcă pe suprafețe cât mai extinse. Pe acest traseu al unui limbaj plastic sustras din culoarea impresionistă și aplicat pe construcții solide și impecabile putem afilia și opera de față, în care regăsim caracteristicile unei picturi mai târzii. În primul rând, cadrul natural amintește de grădinile natale, dar mai ales de cele din locuințele pictorului. Într-o temă des întâlnită în ultima perioadă de creație, Mutzner recurge la un bagaj cromatic echilibrat, care se ordonează totuși după anumite tonuri constitutive. Personajul este cel ce amintește centrul de greutate al compoziției, cu o însemnătate în construcție și proporție, elemente echilibrate de cadrul natural ce are întâietate din punct de vedere cromatic. Forma este alternată suprafeței de culoare, așa cum tușa este subordonată pensulației. Într-o pictare efervescentă, evidentă în majoritatea volumelor pictate în nuanțări din cele mai eficiente, Mutzner compune pânza într-un regim optimist, facil vizual, dar concentrat compozițional. (I.P.)

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.