Bibliografie

„Elena Popea”, Muzeul de Artă Braşov, Ed. Muzeului de Artă Braşov, Braşov, 2010 CHIRA, Maria, MÂNDRESCU, Gheorghe, „Elena Popea, expoziţie retrospectivă”, Muzeul de Artă Cluj-Napoca, Cluj-Napoca, 1975 DUMITRESCU, Maria, „Elena Popea”, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1969

ulei pe carton, 31 x 43 cm, semnat dreapta jos, cu negru, Elena Popea

Informații documentare

Opera a participat la expoziția personală din 1934, când, în octombrie, la Sala Dalles, Popea a expus operele realizate în Sicilia Opera a participat la Expoziția Retrospectivă “Elena Popea”, Muzeul de Artă Brașov, 2010, și este reprodusă și menționată în catalogul expoziției la pag. 62, cat. 50

Într-o epocă de profunde nelinişti de ordin social, politic şi cultural, ce vor determina în plan artistic înnoirea limbajului de expresie, prin stabilirea a noi raporturi între realitate şi înfăţişarea acesteia în artă, creaţia Elenei Popea se prefigurează în peisajul artei româneşti din perioada interbelică, plină de semnificaţii şi talent, de o originalitate aproape stridentă ce descoperă un personaj misterios în aşteptarea dezvăluirii şi înţelegerii la adevărata ei valoare. Formată la şcoala muncheneză, iar mai apoi la cea franceză, Elena Popea se abandonează călătoriilor multiple – în Europa Centrală, apoi Spania, Grecia, Orient – ale căror expresii culturale îndeplinesc rolul unor elemente de călăuzire pe drumuri aparent diferite, dar care împreună formează acel tablou unic al creaţiei sale, ale cărui fiecare unghi a fost îndelung studiat. Prima sa perioadă de creaţie, ce corespunde cu etapa studiilor, extinzându-se până către 1919, o apropie pe artistă de mişcarea impresionistă, pentru ca mai apoi, anii ’20 să aducă un suflu de asprime în care domină sentimentele de apăsare şi nelinişte, exprimate prin intermediul aproape a aceloraşi precupări din prima perioadă. Aceeaşi stare de nelinişte o vom regăsi în sufletul artistei şi după înfiinţarea Academiei din „Montparnasse” (1922), la primele contacte cu principiile curentului cubist descoperite în timpul cursurilor lui André Lothe. Cunoaşterea Italiei (1929 şi 1934) şi a Spaniei (1932) au contribuit la o imediată înviorare a paletei artistei, rezultând lucrări executate într-un colorit vibrant şi pensulaţie spontană. Elementele descoperite în călătoria prin spațiul italian deschid drumuri noi în viziunea artistică a pictoriţei, ce o îndepărtează de la vechile construcţii compoziţionale, şi o aduc în sfera unei picturi mai libere şi mai îndrăzneţe. Opera „Teatrul grecesc din Taormina” impresionează prin încercarea artistei de redare a atmosferei, prin vigurozitatea culorilor ce se aştern pe o serie de linii întrerupte, sub efectul luminii, oferind calităţi plastice deosebite. (M.N.)

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.