35. Monedă Leeuwendaalder (strămoșul Leului românesc), Gelderland, Țările de Jos, 1638, argint

Talerul leu a avut o importanță deosebită în evoluția sistemului monetar din Țările Române, reprezentând o etapă esențială în trecerea de la un sistem monetar divers, bazat pe monede străine, la unul mai stabil și unitar. În secolele XVI–XVII, în contextul circulației intense a talerilor olandezi (denumiți „löwenthaler” – adică „talerul cu leu”, din cauza leului rampant reprezentat pe revers), aceste monede au pătruns masiv în comerțul din Țările Române. Datorită purității argintului și greutății constante, talerii cu leu au devenit repede o unitate de referință în tranzacțiile economice. Impactul lor a fost atât de mare încât denumirea „leu” a fost preluată ca etalon valoric. Chiar dacă talerii cu leu nu erau bătuți local, în conștiința populară și în documentele comerciale, „leul” a început să fie utilizat ca monedă de cont – o valoare convențională de referință, fără o monedă fizică locală echivalentă în acea perioadă. Această evoluție a pregătit terenul pentru adoptarea unei monede naționale în secolul al XIX-lea. Când, în 1867, România a adoptat oficial „leul” ca monedă națională, această decizie s-a bazat pe tradiția economică și simbolică deja existentă. Astfel, talerul leu nu a fost doar o monedă străină acceptată pe teritoriul românesc, ci și un precursor al identității monetare românești.

Dimensiuni

custom d=41 mm

Descriere

argint 750

Informații suplimentare

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.