41 cm

Lucrare impresionantă, ca obiect şi ca scriere în sine, cartea „Despre Tabernaculul din Sfântul Oraş Ierusalim și despre templul său”, editată la Paris în 1720, este o raritate. Biblioteca Universităţii Yale şi Colegiul Sf. John de la Universitatea Cambridge deţin câte un exemplar. Cele şapte cărţi (capitole) recapitulează istoria templului din Ierusalim, evocând elemente din Vechiul Testament, date de istorie reală, despre sistemul şi instrumente de măsură şi monede antice, despre stiluri de arhitectură, despre Ierusalimul vechi, dând planurile acestuia, despre Solomon, arhitectul Templului şi despre alte lucrări ale vestitului arhitect, despre Templul însuşi, cu detalii de arhitectură şi planuri edificatoare pentru măreţia lui, despre sacrificii rituale şi despre vasele şi instrumentele folosite, despre tabernacul şi părţile lui, despre Arca lui Noe etc. Textul este scris în latină şi este dispus pe două coloane. În total, cartea are 1361 de coloane, numerotate. Autorul cărţii, Bernard Lamy, intrat în ordinul iezuiţilor în 1658, în Congregaţia catolică Oratory, în 1662, prieten cu Malebranche, teolog, clasicist, filosof, a trecut prin experienţa interzicerii dreptului de a preda la universitate, considerat fiind „prea cartezian”. Este autorul a numeroase lucrări, între care şi un „Tratat de mecanică”. Moare în 1715, la Rouen. Cartea este ilustrată cu 20 de gravuri şi decorată cu numeroase frontispicii şi letrine, realizate de asemenea prin tehnica gravurii în aramă. O menţiune specială pentru gravuri: în marea lor majoritate, sunt planşe double page sau planşe pliate chiar, dată fiind dimensiunea lor mare. Valoarea lor artistică este dublată de valoarea lor de document, care îmbogăţeşte valoarea documentară a textelor propriu-zise. Autorul gravurilor este Ferdinand Delamonce, cunoscut în special pentru ilustraţia Bibliei franceze din 1734. Cel care a acordat privilegiul tipăririi unei asemenea cărţi este însuşi Regele Ludovic al XIV-lea. „Aprobatio”, dată librarului parizian Denys Mariette, este semnată şi datată: Versailles, 4 februarie 1714, cu un an înainte de moartea regelui. Preocupările în această direcţie ale lui Ludovic al XIV- lea sunt cunoscute. Dovadă este şi grădina Palatului de la Versailles, în care statuile şi dispunerea lor constituie un adevărat parcurs iniţiatic pentru cunoscător.

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.