ulei pe carton, 44,5, semnat şi datat stânga jos, cu negru, S. Mutzner, (19)35

În 1908, Mützner se stabileşte la Giverny şi lucrează timp de doi ani în apropierea lui Claude Monet, perioadă ce a marcat o etapă importantă în evoluţia sa artistică, pe care artistul o descrie ca fiind „deschiderea drumului către lumină şi culoare”. A fost totodată începutul deschiderii către arta înnoitoare practicată de artiştii francezi, care la 20 de ani după momentul de apogeu al Impresionismului, se găseau în faza căutărilor postimpresioniste. Mützner a preluat nu numai procedeele stilistice ale acestora, pointillismul sau divizionismul, ci şi tematica picturilor lor: peisaje însorite, pictate în plein-air, expresive prin posibilităţile de a surprinde efectele tranzitorii ale luminii. Ţărmurile mării şi în general, oglinzile de apă, au fost căutate de către impresionişti şi cei care le-au urmat, pentru pretexul pe care îl ofereau studiului reflexiilor luminii şi al calităţii atmosferice. În picturile lui Mützner revine frecvent elementul acvatic, fie în forma unui ţărm de mare, a malului unui lac, înconjurat de vegetaţie, fie ca port aglomerat de ambarcaţiuni şi populat de pescari sau ca luciu de apă într-o grădină orientală idilică. Spirit solar, pictează în tonuri luminoase râul Loara, heleşteele grădinilor nipone, plajele venezuelene şi ale Insulei Margarita, întinderea Mediteranei şi mai ales golfurile Balcicului, unde a realizat cele mai reprezentative opere de maturitate. Marea este mereu liniştită şi apare ca o suprafaţă netedă, în nuanţe diafane sau culori intense, oglindind atmosfera caldă şi liniştită. Mützner pictează la Balcic ani la rând, până după cel de-al doilea război mondial, realizând o serie de pânze care îl consacră drept pictor al acestui loc. Împreună cu soția sa Rodica Maniu, artist de recunoscută valoare al perioadei interbelice, și-au ridicat o casă cu terasă cu petunii și cuiburi de rândunele, pe o faleză deasupra golfului. Cei doi se alăturau boemei artistice care se stabilea în Balcic, odată cu anotimpul cald, atrasă de lumina strălucitoare, pitorescul reliefului și al arhitecturilor și exotismul oriental al locuitorilor, dar și de eliberarea de convenții sociale. Perioada în care Mützner a lucrat la Balcic se suprapune cu etapa de maturitate a creației sale artistice, caracterizată prin revenirea la unele dintre aspectele practicii impresioniste deprinse la Giverny și în special la spiritul imprimat de aceasta. Fără a mai căuta vibrația atmosferică și impresia impermanenței lăsată de transformările luminii, renunță la procedeele divizioniste, adoptând o modalitate de expresie adaptată la noile preocupări pentru valorile intrinseci ale picturalului. Îl interesau acum problemele ce țineau de persistența impresiei și descoperirea naturii paletei sale, pentru sondarea cărora folosește tușe ample pe suprafețe mari, culori mai consistente, care și-au pierdut din puritate, pentru a dobândi strălucire minerală. „Atacă cu originalitate motivele picturale ce le oferă Balcicul, izbutind să prindă lumina specifică: acel reflex de fildeş pe munţii de cretă şi pietrele albe care uimeşte ochiul şi dezarmează aparatul fotografic... Lumină, cât mai multă lumină – iată ce ne aduce bogata paletă a pictorului.” D. Karnabatt, „Rampa”, 17 februarie 1926 Minaretul moscheei de pe malul mării, cu arhitectura sa elansată, apare în multe dintre reprezentările picturale ale Balcicului, ale tuturor pictorilor care au creat acolo, ca un monument de referinţă pentru Balcic. Turnul geamiei domina prin înălţimea sa peisajul, afirmându-i caracterul oriental, exotic, pentru care era căutat şi frecventat de artiştii români. În 1913, data intrării Balcicului între graniţele Regatului României, Balcicul era un orăşel multietnic, în care trăiau turco-tătari, bulgari, greci, armeni şi evrei, o diversitate culturală care a fascinat călătorii ajunşi acolo. Lumea artistică şi politică românească a perioadei interbelice nu s-a limitat la a petrece acolo vacanţele, ci s-a implicat în dezvoltarea culturală a aşezării, în anul 1935, când Mützner picta „Peisajul cu minaret”, punându-se bazele unei pinacoteci, a unui muzeu arheologic şi etnografic, precum şi a unei universităţi. Efervescenţa vieţii artistice, apărută în spiritul prospeţimii, a multiculturalităţii şi a libertăţii pe care le oferea Balcicul, a fost imprimată în imagini de către pictori. Mützner a fost unul dintre cei care a redat cel mai bine fascinaţia acelui loc, pe malul mării: „Mützner e un peisagist adevărat pentru care natura înseamnă soare, bucurie, încântare. Casele abia se văd dintre ramurile copacilor, sunt flori pe marginea aleelor şi marea e liniştită ca o pânză întinsă. Simţi toate binefacerile căldurii, râde de sănătate şi belşug întreg pământul. Nici o întunecare, nici o dramă; pictura lui Mutzner e numai optimism şi poezie.” Tache Soroceanu, „Adevărul literar şi artistic”, 19 martie 1939

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.