Bibliografie

Culorile avangardei .Arta în România 1910 – 1950, Institutul Cultural Român, mai –iunie 2007 GRIGORESCU, Dan, Dicţionarul avangardelor, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2003 JUVARA-MINEA, Ruxandra, Participarea României la Bienala de la Veneţia, Editura Vremea , Bucureşti, 2000 POP, Ion, Amintirea lui Jules Perahim, Observator Cultural, nr. 414, martie 2008

ulei pe carton, 21,1, semnat şi datat stânga jos, cu gri, Perahim, (19)47

La numai 17 ani, debutează în revistele de avangardă Unu şi Alge precum şi în alte publicaţii de stânga, active în perioada interbelică, la care contribuie cu desene suprarealiste. Se afirmă de timpuriu în cercurile avangardiste ale vremii, împărtăşind viziunile radicale cu Saşa Pană, Gherasim Luca şi Paul Păun, şi aderând la manifestul lui Geo Bogza, publicat în Revista Viaţa imediată. Prin aceasta, Perahim accepta angajamentul social al artei sale, ancorată în actualitate şi pusă sub semnul progresului. Deschide prima expoziţie personală la Sala English, în 1932, sub tutela lui Marcel Iancu. În anii celui de-al Doilea Război Mondial, este nevoit să se refugieze în Uniunea Sovietică, unde este internat într-un lagăr de muncă obligatorie. La venirea trupelor germane, odată lagărul desfiinţat, Perahim caută să se pună la adăpost în Georgia, apoi în Armenia. Încearcă să ajungă la Paris, dar este împie- dicat după popasul pe care îl face în mediile avangardiste din Praga. După încheierea războiului, se întoarce în ţară şi începe să predea scenografia şi grafica la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică şi la Institutul Nicolae Grigorescu din Bucureşti. Activează o vreme ca redactor-şef al revistei Arta plastică, perioadă în care lucrează mai mult grafică şi ilustraţie de carte. După o perioadă în care arta sa a reflectat ideile comuniste, artistul s-a eliberat treptat de influenţa realismului socialist, îndreptându-se către o grafică de influenţă expresionistă. Experimentează cu colaje, ceramică pictată, desene pe sticlă, linogravură şi litografie. În 1969 se stabileşte la Paris şi revine la formele de expresie avangardiste, practicate cu originalitate în anii ’30. Abia în Franţa Perahim regăseşte starea pentru pictura şi se dedică ei până în ultimii ani de viaţă. În anul 1970 expune pânza Revoluţie Imposibilă, lucrare care marchează eliberarea şi renaşterea artistului, ieşirea de sub cenzura ideologică a comunismului şi de sub rigorile realismului socialist. Are o serie lungă de expoziţii personale în Franţa, la Paris, Lyon, Metz dar şi în Geneva, Basel, Berna, Ierusalim, Montreal. Participă la expoziţii colective dedicate suprarealismului la Chicago în 1976, Lyon în 1981 sau New York în 2002. A obţinut numeroase premii şi distincţii onorifice internaţionale: medalia de argint la Trienala Artelor Decorative din Milano în 1958, medalia de aur la Târgul Cărţii din Leipzig, în 1959, membru de onoare al Academiei de Desen din Florenţa în 1964.

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.