ulei pe carton, 29,8, semnat dreapta sus, în creion, IG 62

Informații documentare

Lucrarea provine din colecția regizorului român (stabilit în Franța) Paul Barbă-Neagră

Aşa îşi intitula în intimitate artistul lucrările, ne spune Ana-maria Smigelschi. Suntem în 1962, după ce în anul precedent străbătuse multe oraşe importante din Europa (însoţind expoziţii şi delegaţii româneşti) având drept obiectiv: muzeele.Sedimenteză în chip personal ceea ce va pune pe pânze şi va forma, în scurt timp (1963), atracţia criticii pariziene. Francezii vor remarca o concepţie îndrăzneaţă şi un sentiment profund al lucrurilor (Jean Rolin, Paris, 1963) sau, câţiva ani mai târziu, o pictură ce se caracterizează printr-o discretă şi suavă muzică (Jean-Jacques Leveque, Paris, 1966). Ion A. Gheorghiu şi-a însoţit toată viaţa arta de melos, el însuşi având daruri muzicale aparte. Picta ascultând Vivaldi, Bach, Beethoven, Mozart… care-i insuflau o stare de graţie. De altfel impactul psihosomatic al muzicii este cunoscut din cele mai vechi timpuri. Astfel în unele lucrări ale lui Gheorghiu apar instrumente muzicale, în altele doar partituri. În frageda tinereţe, când spiritul ludic deborda, îşi permisese el însuşi să compună, cu mult haz, piese sortite agapelor cu prieteni. După anii ‘60, despre care vorbim, vor apare din ce în ce mai rar naturile statice. Ulterior, în scurtele perioade petrecute la Cluj, va aborda din nou această temă. Ca şi la lucrarea din 1960 albul, care a ridicat atâtea probleme (ca şi negrul, de altfel) în faţa pictorilor, îl obsedează încă pe autor. (R.G.)

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.