Fotografiile lotului sunt informative și orientative, neputând să asigure o vedere extrem de detaliată a obiectului din toate unghiurile. Recomandăm inspectarea fizică atentă a lotului înainte de licitare. Informații suplimentare în legătură cu starea de conservare, altele decât cele evident vizibile în fotografia/fotografiile lotului, disponibile pe calea formulării unei solicitări aici: Contact.
guașă și tuș pe hârtie lipită pe carton subțire, 33 cm, 24,5, semnat și datat dreapta jos, cu negru, L.D. B, (1)935
Arta pătrunsă de spiritul înnoitor european a Luciei Demetriade-Bălăcescu a parcurs, în procesul ei de devenire, un drum incitant, care a trecut prin atelierele unor maeştri ai picturii româneşti ai vremii, prin academii libere şi grupări artistice pariziene diverse. La Bucureşti, lucrează doi ani sub îndrumarea lui Gheorghe Petraşcu, care o determinase să îşi schimbe paleta academică, deprinsă în urma învăţămintelor date de profesorii Ipolit Strâmbulescu şi Petru Serafim de la Şcoala de Belle Arte, într-una impresionistă. Odată ajunsă la Paris, tânăra artistă se află într-o febrilă căutare a modelelor: urmează cursurile Academiei Julian, ia lecţii de la un profesor academist şi încearcă să intre la Şcoala de bele arte, apoi se răzgândeşte, se înscrie la academia liberă Bernard Naudin, călătoreşte pentru studii în Bretania şi expune, ca elevă a lui Stoenescu, la Salonul artiştilor francezi. Încearcă Academia Grande Chaumière, Academia Modernă a lui Othon Friesz şi Academia Ranson, a nabiştilor, unde, sub îndrumarea lui Maurice Denis, face progrese simţitoare. Ajunge la Academia cubistă a lui Pedro Correja d’Araujo, fost asociat al lui André Lhote, ultima sa oprire înainte de întoarcerea la Bucureşti, în 1922, unde începe un proces de decantare şi asimilare al experienţelor şi principiilor dobândite la Paris. Lucrările sale din 1923 erau de factură constructivistă, sub influenţa cubismului şi aduceau un suflu avangardist în atmosfera expoziţiilor româneşti. Tema prezentării unor scene desuete din viaţa boierimii a apărut în scurt timp şi au marcat găsirea unui drum propriu, artista intuind că poate persevera în direcţia acestui filon tematic. Tehnicile spontane ale guaşei şi pastelului corespundeau aspiraţiei sale şi ochiului pornit spre observare atentă. În 1924, confirmarea a venit printr-un premiu obţinut pentru o guaşă expusă la Salonul oficial şi apoi prin expoziţia personală din 1926, de la Căminul artelor, care a impus-o ca pe o prezenţă promiţătoare în arta vremii. Ceea ce aducea nou arta Luciei Dem. Bălăcescu erau tocmai compoziţiile care tratau maliţios subiecte din societatea pe care o frecventa, care începeau să contureze universul tematic al artistei. „Negocieri” este una dintre guaşele realizate aproape un deceniu mai târziu, timp în care a lucrat neobosit, impunându-se ca o mare desenatoare, fiind prezentă în saloanele şi sălile de expoziţii ale vremii. Imaginea ilustrează ironic înalta societate bucureşteană de la sfârşitul secolului al XX-lea, făcând parte dintr-un ciclu dedicat satirizării comportamentelor uşuratice proprii bărbaţilor, expus în 1938, la Sala Dalles, alături de alte două cicluri ce alcătuiau împreună o amplă frescă de moravuri.
Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.
