Bibliografie

MARIAN, Rodica, “Samuel Mützner 1884 – 1959”, Ed. Antet, Bucureşti, 2005

ulei pe pânză lipită pe carton, 50 x 40 cm, semnat lateral stânga, cu negru, S. Mützner

În peisajul artei româneşti din prima jumătate a secolului trecut, opera lui Samuel Mützner ocupă un loc de seamă, fiind identificată de cele mai multe ori cu evoluţia impresionismului românesc. Permanent preocupat de descoperirea relaţiilor dintre lumină şi culoare, de tonalităţile cromatice oferite de natură sub efectul atmosferei mereu schimbătoare, Mützner rămâne în memoria noastră ca unul dintre artiştii care s-a consacrat pe deplin legilor impresionismului autohton, alături de Jean Al. Steriadi, Nicolae Dărăscu, iar mai târziu, Lucian Grigorescu. Samuel Mützner ne oferă cu fiecare ulei nou descoperit ocazia unor reconectări cu imaginarul interbelic, așa cum vibra el în sălile de expoziții sau în colecțiile epocii. Modelator al unui stil cu totul inedit în peisajul artistic românesc, Mützner este unul dintre cei mai interesanți creatori ai modernității românești, conectarea sa la premisele impresioniste fiind chiar o bornă în împământenirea și continuitatea acestor maniere, relevante până în preajma celui de-al Doilea Război Mondial. Atât de cunoscutul CV al artistului nostru trebuie să conțină neapărat și acea ultimă perioadă de creație, care, dincolo de specificitatea stilistică, prezintă o etapă foarte importantă, inedită prin calitatea excepțională a produsului artistic ce ne parvine. Definită în special de o anumită ruptură – pierderea Balcicului și a acelei tipologii iconografice și estetice – această etapă reușește să se înrădăcineze printr-un imaginar specific. Casa de la Șopârlița sau reședința din București, de pe strada Plantelor sau grădinile capitalei devin subiecte într-un film cromatic ce vibrează printr-o suită de impresii, imagini ce răspund în unison în fața manierei viscerale de împăstare. După dispariția Balcicului din imaginarul românesc, așadar după 1940, Mützner, asemeni unui Iser sau Ciucurencu, caută să se întoarcă la efectele orientaliste - atât de la îndemână odinioară, printr-o proiectare în spațiul cotidian orășenesc a specificului oriental. Astfel apar travestiurile în cazul picturii cu personaje, regăsind aici o consonanță interesantă cu suita odaliscelor pictate de Iser între 1940 și 1945. Aceste “odalisce” imaginate devin astfel răspunsul pentru vidul simțit în cazul unui ciclu dedicat exotismului în toate variantele lui – așadar un cadru mult mai larg decât acest orientalism balcanic – un ciclu ce era propus încă din călătoria inițiatică în insulele nipone (1912). (I.P.)

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.