Bibliografie

ALEXA, Tiberiu, Ipolit Strâmbu, în Gazeta de Maramureș, 5 februarie 2007 DEAC, Mircea, 250 de pictori români. 1890 – 1945, Ed. Medro, București, 2003 REZEANU, Paul, ‘‘Pictori puțin cunoscuți’’, Ed. Alma, Craiova, 2009

ulei pe carton, 61 cm, 49,5, semnat și datat stânga jos, cu brun, Strâmbu, 1926

Student la București și München, expozant la Paris, Ipolit Strâmbu a revenit în țară în 1901 când și-a început lunga carieră de profesor. În paralel, a fost un efervescent inovator, participând la înființarea Tinerimii Artistice și la revitalizarea coloniei artistice de la Baia Mare, după modelul impus de Simon Hollosy. A organizat cursuri serale de pictură și a pus bazele unei școli de fiind printre primii organizatori ai Muzeului Național de Artă Populară. A participat la expoziții în străinătate, Veneția (1924), Paris (1925), iar în timpul războiului, pe timpul ocupației germane, a preluat conducerea Școlii Naționale de Arte Frumoase. În pictura sa se întâlnesc acade- mismul münchenez și pasiunea spre culoare a școlii pariziene. A adoptat la început, până în 1907, o tematică semănătoristă marcată de culori vii, sub influența lui Grigorescu. Ipolit Strâmbu se numără, alături de Alexandru Satmary, Iosif Iser, Ion Theodorescu Sion, printre ‘‘descoperitorii’’ Balcicului, în 1913. Pe Coasta de Argint pictorul a fost printre inițiatorii peisajului de influență impresionistă. ‘‘Renunțarea la sursele artificiale de ecleraj și adoptarea luminii naturale, suprimarea culorii locale și a umbrelor închise, libertatea tușei, recursul la o cromatică fluidă și luminoasă’’ (Doina Păuleanu, Pictori români la Balcic, 2008, pp. 22-23). Influența romantic-simbolistă a perioadei müncheneze se reflectă în scenele intimiste și simboliste la care s-a întors, după o scurtă perioadă în care bucolicul fusese înlocuit de spiritul protestar. Nicolae Tonitza observa încercările sale de rezolvare a problemei luminii prin două efecte, cel de soare și cel de lampă, apreciind, în operele din perioada 1910 – 1915, realizarea celui din urmă. Integrată temei mai largi ce avea în centru ‘‘femeia mic burgheză’’, tematica orientală din Șalul roșu îi permite pictorului să-și exerseze realizarea numitului efect de lampă, prin jocurile de lumină de pe chipul personajului, dar și de pe decorația bogată a rochiei ori a șalului, căruia prin nuanțări subtile i-a fost creat volumul.

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.