Fotografiile lotului sunt informative și orientative, neputând să asigure o vedere extrem de detaliată a obiectului din toate unghiurile. Recomandăm inspectarea fizică atentă a lotului înainte de licitare. Informații suplimentare în legătură cu starea de conservare, altele decât cele evident vizibile în fotografia/fotografiile lotului, disponibile pe calea formulării unei solicitări aici: Contact.
PĂULEANU, Doina, “Pictori români la Balcic”, Ed. Arc 2000, Bucureşti, 2003
Institutul de Cercetări Eco-Muzeale, Muzeul de Artă, “Dobrogea şi arta plastic”, Tulcea, 1993
ulei pe carton, 55 x 74 cm, semnat stânga jos, cu roşu, Miracovici
Artist de o mare sensibilitate cromatică, exprimându-se prin rafinate modulaţii de culoare, Paul Miracovici a fost fermecat ca şi maeştrii săi – Tonitza, Steriadi, Ressu – de inconfundabilele peisaje dobrogene care impresionează prin frumuseţea simplă şi lumina arzătoare. Impresiile ţinuturilor Balcicului sunt descrise cu aceeaşi intensitate a imaginii pure, în scrisorile artistului către cea care avea sa-i devină soţie, Margareta. Epistolele sale ilustrează culorile Balcicului aşa cum l-a simţit în călătoriile sale, care paradoxal devine “imposibil de descris cât este de frumos, de bizar şi ireal”. O mare parte din lucrările lui Miracovici sunt de un mare efect plastic: natura perlată a suprafeţei picturilor, registrul cromatic al acestora, prăfuit parcă de ţărâna Balcicului, siluetele solitare înscrise în ecranul dealurilor albe, creează peisaje uimitoare. Într-o oarecare antiteză cu acestea, din punct de vedere cromatic, se află opera “Han turcesc” a cărui atmosferă se apropie mai mult de cuvintele pictorului, într-una din scrisorile sale, din 9 septembrie 1934 : “Balcicul s-a golit şi e trist de tot. Timpul este mai mult gris. Am şi pictat câteva tablouri în gris.” Tonalităţile sunt neutre, dar acumulează o transparenţă ce nu le face opresive, ci armonioase. Motiv de inspiraţie atât pentru Miracovici cât şi pentru Steriadi, hanul turcesc devine un edificiu de referinţă în lumea Balcicului. O descriere a acestuia ne-o oferă Ştefan Roll, într-unul din citatele lucrării “Balcicul în pictura romănească” a Doinei Păuleanu: “La Hanul vechi, de o curioasă construcţie veneţiană, n-a rămas decât Ibrahi, cafegiul şi două, trei prostituate. În vremurile de altădată, venia lume care câştiga mii de napoleoni, mânca, benchetuia, iubia. Azi n-au mai rămas decât vestigiile pauper, răbojurile şterse ale lucrurilor de atunci. În geometria degringolată, cu balcoane scălâmbate de jur împrejurul curţii, fizionomia luxoasă odinioară, s-a zbârcit. Dintr-un obraz ales n-a rămas decât un păenjeniş de riduri, o explozie de linii. Pe privoarele de lemn, venerele tătăroaice, cu sprâncene împreunate ca o linie trasă din funigeni cu untdelemn, adulmecă hamalii, marinarii şi efebii. În curtea pustie, un turc potcoveşte calul ciorbagiului. Dar sunetul potcoavei ciocănite… e de lemn şi dogeşte până în anul de acum un veac când a fost construit hanul”. (M.N)
Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.
