36. Dansatoare orientală [sfârșitul anilor '20]

Unul dintre cei mai însemnaţi exploratori ai culturilor din afara graniţelor ţării, Samys Mützner (pe numele său evreiesc) a experimentat aceste călătorii pe meleaguri străine, mai ales în perioada 1912-1919, ajungând rând pe rând în Africa de Nord, Japonia, China, Coreea, Filipine, India, apoi Venezuela, Spania, Tunisia etc. Vorbim aici despre cea de-a doua perioadă artistică a lui Mützner, în care descoperă importante resurse stilistice: acum dispar contrastele puternice, lumina devine din ce în ce mai blândă, iar nuanţele de roz şi verde pal, tonalități de albastru, galben şi argintiu sunt aşternute pe suprafaţa tabloului cu o manieră uşor indepărtată de tehnica pontillage-ului. Din categoria acuarelelor acestei perioade fac parte şi cele trei lucrări ale artistului, în care este reprezentat unul dintre cele mai atrăgătoare subiecte ale mediului oriental, obiectul creaţiilor scriitorilor şi artiştilor europeni, deopotrivă: dansatoarele orientale. În tradiţia egipteană, dansatoarele puteau fi simplele “ghaziyyah”, acele dansatoare populare care se manifestau în locurile publice – pe străzi, în pieţe, ori cafenele – deseori în compania muzicienilor ambulanţi, pentru a putea antrena spectacolul improvizat. Însă adevăratele dansatoare erau instruite şi numite “almeh” sau “almah” (sapiente). Dansatoare culte, sofisticate, care aparţineau unei clase sociale elevate, aveau acces liber la harem, iar prezenţa lor era foarte dorită în rangurile sociale înalte. Din această categorie face parte şi dansatoarea lucrărilor noastre. Prezenţă rafinată, femeia este învăluită sumar de o amplă fustă, a cărei transparenţă lasă să se întrevadă picioarele încrucişate în mişcări lascive. La fel de amplu este şi voalul ce-i acoperă capul şi partea din spate a bustului dezgolit. Elementul arhitectural al arcadei din spatele dansatoarei, ne determină să credem că acţiunea se desfăşoară în interiorul unei clădiri, al unui palat oriental, cu specificele motive decorative arăbeşti. Asemenea picturilor din perioda renascentistă, dar cu o perspectivă schițată, arcada lasă să se întrevadă la orizont oraşul-cetate, înconjurat de vegetaţia specifică locurilor orientale. Mult mai atrăgătoare prin simbolistica lor sunt însă mişcările dansatoarei orientale. Picioarele, în permanent contact cu pământul, constituie de fapt acea poziţie care în antichitate exprima forţa şi stabilitatea femeii. Mâinile acesteia pun în valoare expresia corpului, prin mişcări care simbolizează actul de a se oferi pe sine. Cu delicatele unduiri ale bazinului, care amintesc de undele mării, element natural legat de sfera femininului, sau cu mişcări ce amintesc de sfera animalieră, cum este cămila sau şarpele, emblema energiei vitale, dansatoarea asumă senzualitate, energie şi o expresivitate unică.

Bibliografie

MARIAN, Rodica, “Samuel Mützner”, Ed. Antet, Bucureşti 2005

Dimensiuni

width 50 cm, height 69 cm

Descriere

ulei, guașă pe hârtie lipită pe carton, semnat dreapta jos, în creion, S. Mutzner

Datare

sfârșitul anilor '20

Informații suplimentare

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.