Fotografiile lotului sunt informative și orientative, neputând să asigure o vedere extrem de detaliată a obiectului din toate unghiurile. Recomandăm inspectarea fizică atentă a lotului înainte de licitare. Informații suplimentare în legătură cu starea de conservare, altele decât cele evident vizibile în fotografia/fotografiile lotului, disponibile pe calea formulării unei solicitări aici: Contact.
acuarelă pe hârtie, 31 cm, 38,2, semnat dreapta jos S. Mutzner
Artistul s-a născut în 1884 la Bucureşti, într-o familie foarte numeroasă de condiţie modestă, cu origini evreieşti din zona alsaciană. A urmat cursurile Şcolii de Belle Arte din Bucureşti (1900), unde i-a avut profesori pe Eugen Voinescu, Vladimir Hegel şi George Demetrescu-Mirea. Un an mai târziu pleacă la München şi studiază la Academia Regală Bavareză de Artă, cu Karl Raupp, Anton Azbé şi Simon Hollosy. Ajunge la Paris în 1903 şi se înscrie la Academia Julian, la clasa lui Jean Paul Laurens, după o experienţă care i-a dovedit incompatibilitatea cu spiritul academist al şcolii müncheneze. În scurt timp, părăseşte spaţiul atelierului, pentru a se dedica picturii în aer liber, mod de lucru care aduce paletei sale un plus de luminozitate, intensificând culorile. Expune pentru prima dată la Salonul de Toamnă, apoi participă la Expoziţia Societăţii Artiştilor Independenţi din Paris. În ţară, expune la Tinerimea Artistică şi la Expoziţia jubiliară din Parcul Carol, în 1906. În 1909, expune la Ateneu o parte dintre picturile sale aparţinând etapei franceze de creaţie, marcată de experienţa lucrului alături de Claude Monet. Olimp Grigore Ioan considera, într-o cronică din 1909, că Mützner a devenit impresionist nu prin educaţie, ci printr-o predispoziţie cu totul naturală, inerentă caracterului şi vizualităţii sale. Alexandru Vlahuţă scria, în 1911, despre experienţa privitorului în faţa peisajelor sale franceze: îţi cobori privirea (...) ca şi cum ai căta să te-ncălzeşti la soarele de-aici. În raport cu fenomenul artistic românesc al vremii, picturile lui Mützner reprezentau conectarea la ceea ce constituia avangarda europeană, atât prin aplicarea tehnicii dezvoltate în spirit ştiinţific, cât şi prin subiectele compoziţiilor sale, luminoasele peisaje evocate de Monet în ultimele 4 decenii ale carierei sale artistice. Întors în ţară în 1922, după ce petrecuse o perioadă în Franța și mai apoi în Orientul Mijlociu și Îndepărtat, deschide o expoziţie personală la Ateneu, cu lucrări din călătoriile sale în Extremul Orient şi cele două Americi. Participă la Salonul Oficial din 1925 şi la Bienala de la Veneţia. Este recompensat cu distincţia Coroana României în grad de ofiţer, iar în 1932, i se oferă Meritul Cultural pentru Artă. Între 1917 şi 1918, se stabileşte şi lucrează pe Insula Margareta din Marea Caraibelor, unde devine cunoscut drept creatorul Şcolii de Pictură Modernă a Venezuelei. Urmează apoi o perioadă de patru decenii, pe care o petrece în ţară şi care este marcată de căsătoria cu pictoriţa Rodica Maniu. Au urmat etape de creaţie la Bucureşti, Balcic – pentru care cei doi împărtăşeau o puternică pasiune, Şopârliţa – la reşedinţa de vară a familiei Maniu, în multiple călătorii prin ţară şi ocazional, în Orientul Arab.
Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.
