81. Păsări pe malul mării

Născut la Răsucenii de Jos, judeţul Vlaşca, unitate administrativă din regatul României, cu reşedinţa la Giurgiu, Mirea va rămâne toată viaţa marcat de frumuseţea portului şi a scoarţelor din acea zonă, pe care va şti să le exploateze ca nimeni altul în picturile sale. Dar Mirea nu a fost doar pictor ci și sculptor, grafician, poet, cu doctoratul în medicină la bază. La 26 de ani deschide (1938, sala Mozart) prima personală primită elogios de criticii vremii. În jurul anilor ’40 se află, în diplomaţie, în Italia, pentru ca 7 ani mai târziu, din cauza răsturnărilor politice, să rateze o bursă la Paris. Se va înfrupta din frumuseţile capitalei culturale a Europei de abia în 1965, când părăseşte definitiv România. Prezent la Veneţia cu o expoziţie (1965) este lăudat de marele poet Giuseppe Ungaretti, care-l cunoscuse încă din vremea când lucra la ambasada României din Roma (anii '40 - '44) şi care scrie:deşi încrezător în puritatea absolută a culorii, Mirea încearcă să cuprindă puritatea, odată cu toate aspiraţiile sale, într-o parabolă a anotimpurilor, care se schimbă de la primăvară la toamnă. Observă primăvara ce se anunţă odată cu venirea cocorilor în luna Mai care, odată ajunşi, cad extenuaţi de atâta drum. Şi din nou vede aceiaşi cocori toamna, la ora plecării, brăzdând cerul de un albastru curat. Alteori pictura lui Mirea este plină de trilurile unei melodii fără sfârşit, ce taie noaptea în două. Secolul nostru e cel al marilor zboruri… de aceea sunt recunoscător lui Mirea care, prin pictura de o asemenea profunzime şi simplitate, ne-a făcut să simţim din nou poezia naturii. Simbolurile lui heraldice vor transmite generaţiilor viitoare mărturii despre miracolele timpurilor noastre. Frumoase cuvinte din partea celui care-l cunoscuse şi pe Brâncuşi, mai ales că Mirea, în perioada 1947-64, are de înfruntat triumful artei realist socialiste pe tărâm românesc, împotrivindu-se din răsputeri, prin ceea ce făcea şi gândea, atacurilor oficiale. Revolta sa începuse din 1946 când se alătură Grupului plastic independent Luchian-Paciurea, protestând împotriva autopremierii juriului Salonului Oficial de pe atunci. În scrisoarea colectivă adresată directorului ziarului Adevărul, printre cei 11 membri ai grupării amintite, Ioan I. Mirea, figura ca membru în Partidul social-democrat, organizator a 7 expoziţii muncitoreşti(Mihai Pelin, Deceniul prăbuşirilor 1940-1950, Ed. Compania, 2005).În Wikipedia îl găsim ca fost comandant legionar, purtător al distincţiei supreme Crucea Albă. Ce greu se restabileşte adevărul istoric! Ioan Mirea nu va mai apărea pe simezele bucureştene decât în 1965, cu un an înainte de a emigra în Italia, se pare că ajutat de Giuseppe Ungaretti, care-l va prezenta călduros şi lui André Malraux, de protecţia căruia se va bucura de acum încolo. Dar dacă nu expune în Bucureşti, Mirea, în jurul căruia se formase un mic evaluăriigrup de opoziţie, format din Ovidiu Caius Pascu, Eugen Calmac, Titu Doctor, la care va adera mai tîrziu şi Andrei Cădere, deschide o personală la Sibiu, în 1956. Se întâlnesc doi marginalizaţi, el şi criticul Petru Comarnescu.Totdeauna Mirea a fost solar, apolinic… cu o pastă suculentă şi sclipitoare, rostea Comarnescu. Încă din 1940 folosise stilizările geometrizante din scoarţele populare (înfruntându-se la un moment dat cu Ţuculescu asupra paternităţii preluărilor din folclor), dar în anii din urmă reprezentarea a devenit mai abstractă, fără a se petrece însă o rupere între percepţie şi reprezentare, ca la abstracţioniştii extremişti încearcă să-l apere criticul. În 1956 abia se petrecea ruperea de modelul sovietic proletcultist, care zdruncinase din temelii întreaga noastră cultură.Dar Mirea era realmente curajos sau unul dintre puţinii toleraţi, prezentându-se publicului cu lucrări oarecum absconse, de un ermetism discutabil (P. C.), chiar dacă pedalarea pe inspiraţia de factură populară le făcea să treacă, uşor mototolite, prin filtrul cenzurii oficiale. Ei bine, "pictura lui Mirea este ecoul înalt şi colo- rat al acestei sărbători unanime a poporului nostru, un triumf al vitalităţii sale, aşa cum răzbate în bâlciuri, în jocurile păstrate prin datini, ale moşilor, irozilor, vicleimurilor, paparudelor şi căluşarilor, îmbinând fragilul cu permanenţele", îi vine în apărare şi Miron Radu Paraschivescu, o autoritate culturală a timpului. Cu premii a fost răsplătit şi-n ţară şi peste graniţe. În urma lui a rămas o operă destul de voluminoasă, adunată de moştenitori şi prezentată publicului într-un manoir, modernizat, din apropierea Parisului. Aţi încercat să vorbiţi despre mine, spune el, vă asigur că nu ştiu ce sunt: pictor sau scriitor. Neliniştile mele, iscodirea, au mers pe mai multe planuri. Diversitatea care a rezultat s-a împlinit adesea fără vreun calcul. De fapt am încercat să găsesc ceea ce nu am ştiut niciodată. (R.G.)

Bibliografie

CÂRNECI, Magda, Artele plastice în România 1945-1989, Ed. Meridiane, 2000 PELIN, Mihai, Deceniul prăbuşirilor 1940-1950, Ed. Compania, 2005 www.alternativaonline.ca, Exilul creator, Ioan I. Mirea

Dimensiuni

height 30 cm, custom 54,5

Descriere

ulei pe pânză, semnat stânga jos, cu albastru, Mirea

Informații suplimentare

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.