37. Spre casă (Dilema măgărușului) [1910-1914]

Formația artistică a lui Ressu este cumulul a patru școli. Începute la București cu G. D. Mirea și continuate la Iași cu Bardasare, studiile din România au fost completate, într-o primă fază, la München, centru artistic agreat de mediul ieșean. După numai două luni a plecat spre Paris și s-a înscris la Academia Julian, la clasa lui Jean-Paul Laurens, unde îi va avea colegi pe Jean Al. Steriadi, Nicolae Dărăscu, Ion Theodorescu-Sion. Cei cinci ani petrecuţi în capitala Franţei la început de secol al XX-lea l-au expus direct la marile schimbări artistice care se petreceau. A locuit în Montparnasse, pe malul stâng al Senei, alături de ceilalţi fugari ai Şcolii de Belle Arte, tributari unui anumit tradiţionalism şi unui respect al formelor. Revenirea în țară avea să marcheze pași timizi către pictură, grafica socială (colabora cu revista Furnica începând cu anul 1908) fiind cam singurele incursiuni publice în domeniul artistic. După cele trei picturi inspirate din lumea de la țară, expuse în 1910 la prima sa expoziție din cadrul Tinerimii Artistice, tot aici va expune un an mai târziu alte cinci picturi cu același subiect, realizate la Vlaici, în perioada în care fascinația lui Ressu pentru omul de la țară era în plină dezvoltare. Predilecția artistului pentru subiectele cu caracter rural și nota originală pe care le aduceau în această privință a fost observată și primită cu entuziasm de către critici. Prin operele lucrate după 1910 la Vlaici, Ressu punea fundamentele acestei a doua imagini – tip a țăranului, pe care arta noastră avea să o cunoască și care se dovedea a fi mai durabilă decât cea făurită de pictura lui Grigorescu. Ressu a reușit să făurească noi tipare ale culturii artistice, de simboluri figurative culturale. Picturile cu subiecte țărănești realizate de artist aveau un caracter accentuat de “manifest pictural”. Operele cu țărani ale lui Ressu au demonstrat o aptitudine proprie sensibilității sale, aceea de a percepe și evoca cu vigoare autenticitatea vieții arhaice și comuniunea omului cu natura. La Vlaici, viziunea picturală a lui Ressu dovește o expansiune în sensul în care, familiarizat fiind cu locurile și peisajele din zonă, acesta reușește să surprindă cu un narativism detașat de peisajele și oamenii întâlniți, generalizând către întregul spațiu românesc. Artistul mărturisea că la Vlaici Dărăscu “l-a învățat a zugrăvi peisaje”. Astfel, sub influența lui Dărăscu, Ressu va cultiva destul de mult timp peisajul, cu multă știință a compoziției.

Bibliografie

COSMA, Gheorghe, "Camil Ressu", Ed. Meridiane, Bucureşti, 1967 ENESCU, Theodor, "C. Ressu", Ed. Meridiane, Bucureşti, 1984

Dimensiuni

width 50 cm, custom 39,5

Descriere

ulei pe carton, semnat dreapta jos, în pastă, C. Ressu

Datare

1910-1914

Informații suplimentare

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.