Bibliografie

COSMA, Gheorghe, “Camil Ressu”, Bucureşti, Editura Meridiane, 1967 DEAC, Mircea, “Camil Ressu”, Bucureşti, Editura de Stat pentru Literatură şi Artă, 1956 ENESCU, Teodor, ”Camil Ressu”, Bucureşti, Editura Academiei Republicii Populare Române, 1958 RADA, Teodoru, “Camil Ressu”, Bucureşti, Editura Meridiane RESSU, Camil, ” Însemnări”, Bucureşti, Editura Meridiane, 1967

ulei pe carton, 48 cm, 57,5, semnat stânga jos, cu negru, C. Ressu

Născut în anul 1880 la Galați, Camil Ressu face parte din mișcarea artiștilor progresiști ce marchează arta secolului al XX-lea. Formarea artistică și-o începe la București în anul 1897 sub îndrumarea profesorului G. D. Mirea, din considerente financiare fiind nevoit să se mute la Şcoala de Arte Frumoase de la Iași. În anul 1902 termină facultatea şi pleacă la Munchen pentru o scurtă perioadă, ulterior luând drumul Parisului, unde urmează cursurile Academiei Julian, cu profesorul Jean Paul Laurens, până în anul 1908. Preocupat fiind de problemele sociale, colaborează cu desene satirice și se face cunoscut în ambianța artistică și literar-artistică, drept un foarte talentat desenator – caricaturist. În toate desenele dintre acești ani, caricaturi sau nu, varietatea modalităților stilistice era uimitoare.. Desenele artistului se remarcau prin forța sintezei și prin tensiunea compoziției de forme produse de prezențele intense ale unei senzuale proximități ale realului. Revine la pictură odată cu sejururile le Vlaici, loc ce îi va cultiva preferința pentru tematica inspirată din lumea țăranilor După picturile inspirate din viața țăranului român, expuse în 1910, la prima sa expoziție din cadrul Tinerimii Artistice, predilecția Lui Ressu pentru subiectele cu caracter rural și nota originală pe care le aduceau în această privință a fost observată de către critici. Ressu punea fundamentele unei imagini a țăranului, diferită de cea propusă până în acel moment de Grigorescu. Picturile cu subiecte țărănești realizate de artist aveau un caracter accentuat de “manifest pictural”. Operele cu țărani ale lui Ressu au demonstrat o aptitudine proprie sensibilității sale, aceea de a percepe și evoca cu vigoare autenticitatea vieții arhaice și comuniunea omului cu natura. Pictura lui Ressu s-a impus ca aparținând unei alte categorii, diferită de cea a marilor artiști ai vremii. Perioada petrecută la Paris și contactul pe care artistul l-a avut acolo cu numeroase muzee și galerii de artă, îi vor întipări artistului o nouă direcție picturală. În muzee, Ressu se va familiariza cu pictura lui Ingres, marcată de ideea perfecțiunii expresiei și de înalta funcție a desenului în definirea formei plastice. Tot aici îi va descoperi și pe impresioniști și va intra în contact, în mod natural, și cu reacțiile la impresionism. Cromatic va folosi o paletă variată, apropiată de cea impresionistă, care exclude pământiul, căutând să creeze valorații sensibile, dintr-o complexitate de tonuri. Aproape în toate operele sale reprezentând peisaje sau personaje în peisaj ar­tis­tul urmărește construcția unei compoziții clasice, organizată astfel încât să poată reda un sentiment de liniște și pace, stare afectivă care exprimă, în viziunea lui Ressu, sinteza spațiului românesc. Folosind o paletă de armonii fove, artistul se manifestă ca un colorist preocupat de efectul exploziv al asocierilor cromatice, de șocul pe care-l provoacă exaltarea culorilor aduse la un înalt grad de saturație. Desenul angulos al pictorului ca și cromatica ușor saturată contribuie la monumentalitatea scenei în care ne este înfățișată o familie de țărani, strânsă la marginea câmpului. Lucrarea mai prezintă o variantă în ulei, din perioada 1943 – 1944 și care astăzi se găsește în colecția Muzeului Național de Artă al României, cât și un studiu pregătitor, în creion, la Cabinetul de stampe al Bibliotecii Academiei Române. Tema l-a preocupat pe Ressu, care prin compoziție și personajele alese susține teme diferite. Dacă în varianta muzeală bărbatul tânăr ca și femeia ce-și ține pruncul în brațe poartă costume specific românești, iar bărbatul o coasă pe umăr, în varianat prezentată în licitație costumația acestora s-a simplificat, prezentând mai degrabă aspectele din desenul pregătitor. Tipologia personajelor este ce a a robusteții monumentale, chiar și copii fiind prezentați în aceeași manieră. Cu toate acestea ceea ce încearcă Ressu să evidențieze este de fapt tensiunea existentă între membri familiei - neputinței celor doi bărbați, exprimată diferit de fiecare de la deznădejdea celui tânăr la amărăciunea celui bătrân, i se opune dârzenia femeii ce privește înainte strângându-și copilul la piept.

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.