otografiile lotului sunt informative și orientative, neputând să asigure o vedere extrem de detaliată a obiectului din toate unghiurile. Recomandăm inspectarea fizică atentă a lotului înainte de licitare.
otografiile lotului sunt informative și orientative, neputând să asigure o vedere extrem de detaliată a obiectului din toate unghiurile. Recomandăm inspectarea fizică atentă a lotului înainte de licitare.
Medrea urmează Şcoala Superioară de Arte Decorative din Budapesta cu profesorii Matray, Maron şi Ligety, lucrând în paralel în atelierul cunoscutului sculptor monumentalist Zala. În 1914 se stabileşte în Bucureşti, iar un an mai târziu începe să expună în cadrul manifestărilor ”Tinerimii artistice”. În 1918 aderă la gruparea ”Arta română”, în cadrul căreia va expune timp de câţiva ani. Din 1919 până în 1923 lucrează în acelaşi atelier cu Dimitrie Paciurea, în curtea Muzeului Aman, perioadă în care realizează mai multe portrete bust pentru Teatrul Naţional şi monumente de for public, printre care ”Monumentul ceferiştilor căzuţi în primul război mondial”, împreună cu Ion Jalea, ridicat în faţa Gării de Nord din Bucureşti. Începând din 1924 participă constant la Salonul oficial, unde este ales ca membru al juriului în repetate rânduri. Lucrările sale sunt prezentate în expoziţii personale şi de grup, numeroase expoziţii de artă românească în străinătate şi manifestări artistice internaţionale, printre care Bienala de la Veneţia (1928, 1938, 1956, 1958). În 1933 este numit profesor de sculptură la Academia de Arte Arumoase din Bucureşti, funcţie îndeplinită până la încetarea din viaţă, în 1964. Primeşte mai multe comenzi de monumente publice, statui, reliefuri şi grupuri statuare pe care le ridică în Giurgiu, Avrig, Buzău, Constanţa, Braşov, Bistriţa, Satu Mare, Timişoara şi Bucureşti. Cornel Medrea a practicat toate genurile sculpturii, cultivând forme pline, robuste, idealul său fiind redarea cu simplitate a realității. Portrete, serii de maternități, evocări istorice (”Dragoș Vodă și Zimbrul”), reprezentări alegorice (”Atlas”, ”Pescarii”, ”Victorie”) alcătuiesc o operă bogată – peste 400 de piese - de amplă rezonanţă umană, care a marcat un moment important în istoria sculpturii româneşti. Viziunea lui Medrea se întemeiază pe plasticitatea corpului uman, lucrările sale urmărind să redea plenitudinea printr-o generoasă reliefare a maselor. Sculptorul evită maniera impresionistă de descompunere a suprafeţei în planuri multiple, făcând parte dintre artiştii care au regândit sculptura ca ”arhitectură de forme în spaţiu” (Eugen Schileru). Nudul ocupă un loc important în opera lui Medrea, fiind tratat într-o viziune care subliniază volumele printr-un joc armonios, realizând forme de o frumuseţe severă, robustă. Predilecţia pentru corpuri plăcut proporţionate, carnale, de o vitalitate senzuală se regăseşte şi în sculptura prezentă. Planurile din care sunt constituite nudurile tind către sferic, rotunjimile sunt voluptos conturate, iar lumina alunecă pe suprafeţele netede, accentul fiind pus pe crearea echilibrului compoziţional şi armonizarea volumelor. Asemenea lui Renoir în pictură, Medrea aduce prin nudurile sale un elogiu calmului şi fericirii existenţei. Tipul compoziţional insolit al maternităţii sugerează că personajele i-ar putea înfăţişa pe Venus şi Cupidon.
Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.
Medrea urmează Şcoala Superioară de Arte Decorative din Budapesta cu profesorii Matray, Maron şi Ligety, lucrând în paralel în atelierul cunoscutului sculptor monumentalist Zala. În 1914 se stabileşte în Bucureşti, iar un an mai târziu începe să expună în cadrul manifestărilor ”Tinerimii artistice”. În 1918 aderă la gruparea ”Arta română”, în cadrul căreia va expune timp de câţiva ani. Din 1919 până în 1923 lucrează în acelaşi atelier cu Dimitrie Paciurea, în curtea Muzeului Aman, perioadă în care realizează mai multe portrete bust pentru Teatrul Naţional şi monumente de for public, printre care ”Monumentul ceferiştilor căzuţi în primul război mondial”, împreună cu Ion Jalea, ridicat în faţa Gării de Nord din Bucureşti. Începând din 1924 participă constant la Salonul oficial, unde este ales ca membru al juriului în repetate rânduri. Lucrările sale sunt prezentate în expoziţii personale şi de grup, numeroase expoziţii de artă românească în străinătate şi manifestări artistice internaţionale, printre care Bienala de la Veneţia (1928, 1938, 1956, 1958). În 1933 este numit profesor de sculptură la Academia de Arte Arumoase din Bucureşti, funcţie îndeplinită până la încetarea din viaţă, în 1964. Primeşte mai multe comenzi de monumente publice, statui, reliefuri şi grupuri statuare pe care le ridică în Giurgiu, Avrig, Buzău, Constanţa, Braşov, Bistriţa, Satu Mare, Timişoara şi Bucureşti. Cornel Medrea a practicat toate genurile sculpturii, cultivând forme pline, robuste, idealul său fiind redarea cu simplitate a realității. Portrete, serii de maternități, evocări istorice (”Dragoș Vodă și Zimbrul”), reprezentări alegorice (”Atlas”, ”Pescarii”, ”Victorie”) alcătuiesc o operă bogată – peste 400 de piese - de amplă rezonanţă umană, care a marcat un moment important în istoria sculpturii româneşti. Viziunea lui Medrea se întemeiază pe plasticitatea corpului uman, lucrările sale urmărind să redea plenitudinea printr-o generoasă reliefare a maselor. Sculptorul evită maniera impresionistă de descompunere a suprafeţei în planuri multiple, făcând parte dintre artiştii care au regândit sculptura ca ”arhitectură de forme în spaţiu” (Eugen Schileru). Nudul ocupă un loc important în opera lui Medrea, fiind tratat într-o viziune care subliniază volumele printr-un joc armonios, realizând forme de o frumuseţe severă, robustă. Predilecţia pentru corpuri plăcut proporţionate, carnale, de o vitalitate senzuală se regăseşte şi în sculptura prezentă. Planurile din care sunt constituite nudurile tind către sferic, rotunjimile sunt voluptos conturate, iar lumina alunecă pe suprafeţele netede, accentul fiind pus pe crearea echilibrului compoziţional şi armonizarea volumelor. Asemenea lui Renoir în pictură, Medrea aduce prin nudurile sale un elogiu calmului şi fericirii existenţei. Tipul compoziţional insolit al maternităţii sugerează că personajele i-ar putea înfăţişa pe Venus şi Cupidon.
Informații suplimentare
Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.
