42. Zi de iarnă

Fotografiile lotului sunt informative și orientative, neputând să asigure o vedere extrem de detaliată a obiectului din toate unghiurile. Recomandăm inspectarea fizică atentă a lotului înainte de licitare. Informații suplimentare în legătură cu starea de conservare, altele decât cele evident vizibile în fotografia/fotografiile lotului, disponibile pe calea formulării unei solicitări aici: Contact.

42. Zi de iarnă

Camil Ressu

1880, Galaţi - 1962, Bucureşti

Estimare:

EUR 6.000 - 10.000

Adjudecat

EUR 17.500

Bibliografie

ENESCU, Theodor, „C. Ressu”, Ed. Meridiane, Bucureşti 1984 COSMA, Gheorghe, „Camil Ressu”, Ed. Meridiane, Bucureşti 1967 Expoziţie retrospectivă Camil Ressu, pictură şi grafică, Catalog de Doina Schobel, Muzeul de Artă al R.S.R., Bucureşti 1981-1982 REDLOW, Theodor, „Donaţia Catinca C. Ressu”, în „Arta”, anul XXXIII, nr. 7/1986, p. 20-21

ulei pe carton, 35 cm, 34,5, semnat dreapta jos, cu gri, C. Ressu

Informații documentare

Proveniență: colecţie privată, Iaşi.

Preferinţa lui Camil Ressu pentru peisaj se manifestă cu predilecţie către anul 1920. Înainte de această dată, artistul născut la Galaţi a abordat constant tematica peisajului, remarcându-se încă din 1909, prin intermediul mai multor studii. Prima expoziţie personală (ianuarie 1913) va constitui prilejul expunerii de lucrări în majoritate aparţinând acestui gen. Aplecarea artistului către genul peisajului ar putea fi văzută sub semnul preocupărilor coloristice ale acestuia, din perioada 1907-1909. Pentru Ressu, peisajul a constituit prilejul cunoşterii experienţei impresioniste şi terenul potrivit pentru depăşirea acesteia, datorită simţului personal pentru volume, pentru construcţie. Autenticitatea artistică a lui Ressu a fost observată de Tudor Arghezi în 1919: „artistul înainte de a privi natura ce i se pare prea armonică, aruncă peste dânsa de câteva ori vântul ca sa-i strice ordinea uniformă. Cu un picior o răstoarnă sau o ridică în punctul unde-i trebuieşte” (Tudor Arghezi, „Doi pictori: C. Ressu şi S. Sanielevici”, în „Facla”, 12 ianuarie 1913, p. 29-30). O senzaţie înrudită apare şi în opera „Zi de iarnă” unde construcţia regulată a elementelor sugerează materialitate. Coroanele copacilor sunt stilizate în arabescuri liniare şi repetitive, ce formează mase compacte de culoare. Lipsa aerului mişcător şi a vibraţiilor de lumină contribuie la aspectul deocrativ al copacilor, asemenea unei stampe japoneze. Paleta de culori este redusă la câteva tonalităţi de griuri şi alburi colorate, tulburate de brunurile roşcate ale trunchilor copacilor.

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.