Fotografiile lotului sunt informative și orientative, neputând să asigure o vedere extrem de detaliată a obiectului din toate unghiurile. Recomandăm inspectarea fizică atentă a lotului înainte de licitare. Informații suplimentare în legătură cu starea de conservare, altele decât cele evident vizibile în fotografia/fotografiile lotului, disponibile pe calea formulării unei solicitări aici: Contact.
PAVEL, Amelia, ”Theodorescu-Sion”, Ed. Meridiane, București, 1967
SCHOBEL, Doina, CLONARU, Hariton, ”Ion Theodorescu-Sion”, Ed. Meridiane, București, 1971
ulei pe carton, 60.5 x 49.5 cm, semnat şi datat stânga jos, cu negru, T.ION, (1)938
Informații documentare
Proveniență:
importantă colecție de patrimoniu bucureșteană.
În 1931 începe cea de-a treia perioadă de creaţie, numită de Tonitza „eminamente coloristică”, care se caracterizează prin experimentul tehnic aprofundat şi încercările de geometrizare a formei, pe fondul unei ştiinţe depline a compoziţiei şi construcţiei. „Atmosfera şi moliciunea materiei, muzicalitatea liniei şi mesajul culorii sunt preocupări noi care detaşează ultimul său deceniu de activitate, deosebindu-l de celelalte” (Doina Schobel). Contururile ferme ce delimitează masele de culoare compactă dispar, iar nuanțele se topesc una în alta, creând armonii de valori tonale diferite. Totodată, păstrează preocuparea pentru simbolistica culorilor, urmărind semnificaţia acestora şi corespondenţele lor senzoriale. Acesta este Theodorescu –Sion al deceniului patru, un pictor ce se afla la apogeul creației picturale, dar și al unei cariere ce modificase profund structura organizatorică a mediului artistic românesc. Cu trecerea anilor, câteodată forțat și de starea de sănătate, pictorul va accesa noi modalități de manifestări picturale, în special către lucrul în atelier, dedicat decorațiunilor. Astfel, în 1937 pornea executarea la Muzeul Aman, în atelierul prietenului Teișanu, a 8 panouri destinate marii Expoziții Internaționale de la Paris, ce cuprindeau începuturile istoriei poporului român. De altfel, în același an Sion avea să își organizeze ultima expoziție personală, ce era exclusiv îndreptată spre studii murale sau proiecte pentru mausoleu. În acești ani, 1937-1938, Sion colaborează destul de mult cu prietenul Gheorghe Labin, dar și cu Gheorghe Popescu – la panourile murale ce vor figura în expoziția Internațională de la New York din 1939- și mai are forța să facă legământul înfăptuirii unei noi grupări artistice, alături de Cornel Merea și Marius Bunescu – nematerializată însă prin dispariția celui dintâi. În ceea ce privește aceste ultime opere, cum ni se relevă și uleiul de față, datat 1938, maniera se traduce printr-o atenuare accentuată a materialității pastei, care acum, față de operele din deceniul trei, sau chiar de la începutul celui de-al patrulea, este pastelată, maleabilă și mult mai fluidă. Theodorescu-Sion foloseşte o compunere armonioasă şi un echilibru în repartizarea culorii, pictura distingându-se prin acordul fericit între ocrul deschis al carnaţiei, castaniul întunecat al părului, nuanțarea turbanului și prezența verdelui-ocru din fundalul vibrant. Liniile mlădioase ale trupului, alături de unduirile tonale conferă operei un aspect profund decorativ, amintind de armoniosele nuduri de tătăroaice ale lui Tonitza din aceeași perioadă. (I.P.)
Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.
