Bibliografie

MANIU, Adrian, ”Pictorul Alexandru C. Satmary. 1870-1933”, Monitorul Oficial și Imprimeriile Statului, Imprimeria Națională, București, 1935 MOȘESCU, Octavian, ”Din jurnalul unui colecționar”, Ed. Litera, București, 1974 PĂULEANU, Doina, ”Pictori români la Balcic”, Monitorul Oficial, București, 2008

ulei pe pânză, 132 cm, 45,5, semnat dreapta jos, cu brun, Al. C. Satmary

Cei doi artişti ai familiei Satmary și-au legat numele de regalitatea română prin apropierea de membrii acesteia în momente cheie. Dacă tatăl, Carol Popp de Szathmary, i-a fost aproape lui Carol I în călătoriile sale, dar și în alegerea locului pentru unul din castelele regale, finalmente ridicat la Sinaia, fiul, Alexandru Satmary, s-a plimbat alături de Maria prin mahalaua tătărească a Balcicului, în ceea ce era doar un popas în drumul spre Cavarna și a luat parte apoi la proiectarea palatului, fiind autorul desenelor celebrului Tenha-Juvah (“Cuibul singuratec”). Alexandru Satmary a rămas în conștiința publicului în calitate de amfitrion al Balcicului, organizator al coloniei artistice de pe malul Mediteranei. Octavian Moșescu, primarul localității, i-a păstrat o caldă amintire pictorului, numindu-l ”Columb al ținuturilor pitorești.” Ucenicia ca pictor și-a făcut-o alături de Nicolae Grigorescu, în atelierul său din Câmpina. Carol Szathmary, tatăl pictorului, făcuse campania din 77 alături de acesta, așa că maestrul este rugat să-l primească pe fiu ca învățăcel. La Belle-Arte în București a studiat tot cu prietenii tatălui său – Theodor Aman, Ion Georgescu, Tăttărăscu, Constantin Stăncescu. Prima lucrare expusă a fost în cadrul Salonului, iar prima expoziție a fost deschisă în 1893, alături de Jean Neylies, prietenul său de scrimă. O colaborare de lungă durată a avut cu Tinerimea Artistică, fiind ales în 1903, după o exigentă selecție, să expună la cea de-a doua expoziție a societății. Pictorul a participat constant la expozițiile Tinerimii, din 1903 până în 1934, fiind numit, în 1919, președinte. Alexandru Satmary s-a desprins de impunătoarea moștenire a părintelui său, pictor de curte, reputat fotograf și călător neobosit. A făcut-o prin schimbarea numelui, necesară în mediul artistic, dar și prin dobândirea unui stil propriu. Aflat în plină maturitate artistică la sfârșit de secol al XIX-lea și început de secol al XX-lea, pictorul a abordat diversele influențe artistice, experimentând cu stilurile europene. Pe urmele tatălui său, Alexandru Satmary a ajuns pe valea Oltului, zonă în care și cel dintâi consemnase în acuarelă atât elementele geografice, cât și cele etnografice atât de dragi lui. Dominată de impunătoarea Mănăstire Cozia, de numele căreia se leagă secole de istorie românească, geografia locului i-a inspirat artistului compoziția, ce reclamă influențe ale romantismului ori simbolismului. Legată de numele domnitorului Mircea cel Bătrân, mănăstirea a fost, din secolul al XV-lea, și un centru al culturii românești, în organizarea sa fiind atestată o școală mănăstirească. Surprinsă de artist de jos în sus, de pe malul Oltului, mănăstirea cu dependințele sale are aspectul unui vechi castel. Din interiorul zidurilor răzbate cupola bisericii, iar în colțul din partea stângă, unul din cele două paraclise, numit brâncovenesc, de la început de secol al XVIII-lea, cu două case boltite și un foișor. Terenul accidentat subliniază relieful abrupt în nuanțe cărămizii, umbrele subtile de pe ziduri indicând apusul, ceea ce contribuie la aerul drama tic al compoziției. Profilați pe cerul senin, în depărtare se întrezăresc munții omonimi, în nuanțe de albastru. Echilibrul este păstrat prin prezența umană - pe malul Oltului, într-o barcă, un pescar opintindu-se în vâslă.

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.