Fotografiile lotului sunt informative și orientative, neputând să asigure o vedere extrem de detaliată a obiectului din toate unghiurile. Recomandăm inspectarea fizică atentă a lotului înainte de licitare. Informații suplimentare în legătură cu starea de conservare, altele decât cele evident vizibile în fotografia/fotografiile lotului, disponibile pe calea formulării unei solicitări aici: Contact.
Muzeul de Artă al României, „Marius Bunescu 1871-1971 Expoziţie omagială”, Bucureşti, 1982
OPREA, Petre, „Marius Bunescu”, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1971
ulei pe carton, 36 x 44 cm, semnat stânga jos, cu albastru, Bunescu
Primele sale încercări de peisaj, după încheierea studiilor, le-a făcut pe ţărmul Mării Negre şi au fost două picturi reprezentând vederi din portul Constanţa. A continuat să picteze porturi, bărci de pescari, case şi cherhanale, maluri cu vegetaţie la Sulina sau Tulcea, plajele şi falezele de la Tuzla. Începând cu anul 1920, în lucrările sale încep să devină aparente influenţele expresionismului şi ale constructivismului, noua orientare a pictorului fiind pusă de critici în relaţie cu opera expresionistului Laermans dar şi cu apropierea sa de mişcarea muncitorească. De cele mai multe ori, apa apare în lucrările lui Bunescu în ipostaza ei statică, fie că sunt reprezentate râuri, lacuri, canale sau mări, oglindind planurile superioare fără a le fragmenta. Criticul Petre Oprea remarca: “Atunci când pictează marine, reuşita lui constă nu în a prezenta jocul valurilor, ci armonia culorilor, dificila şi pasionanta problemă a luminii şi a oglindirii ei pe suprafaţa apei.” Vederile ample, perspectivele largi caracterizează peisajele lui Bunescu, care se plasează în ipostaza unui observator pătrunzător şi detaşat al realităţii. Croaziera din 1936 spre Cercul Polar, la Spitzberg, i-a deschis spre cercetare noi tipuri de relief, lumină, atmosferă şi vegetaţie, pe care s-a oprit să le descopere şi să le picteze. Odată cu voiajul nordic, paleta sa cromatică capătă o nouă dominantă, albastrul siniliu al mării, reflectat asupra reliefului ţărmurilor. Coastele nordice, cele ale Mării Baltice şi ale Mării Nordului au dominat repertoriul peisagistic al expresioniştilor germani, natura şi lumina locului creând probabil predispoziţia acestora pentru culorile reci, care devine manifestă şi în pictura lui Bunescu. Tipul compoziţional al picturii este unul frecvent întâlnit în peisajele marine ale pictorilor români: bărci sau ambarcaţiuni în primul plan, apă întinsă până la orizont şi fragmente din ţărm. Multe dintre aceste imagini au un caracter de studii tehnice asupra raporturilor între planurile orizontale şi verticale, căpătând un oarecare convenţionalism. Pictura lui Bunescu se remarcă însă prin urmărirea efectelor de armonie între elementul natural şi cel uman, prezent sub forma bărcilor pescăreşti, la nivelul cromaticii şi al construcţiei formei. Predomină culorile reci, albastrul în numeroase nuanţe, violetul şi griul, acordate cu zone calde restrânse şi accente de roşu. Reprezentarea apei este ceea ce se distinge în pictura lui Bunescu, zugrăvită în mii de tonuri şi nuanţe, de la albastru adânc la turcoaz, verde şi gri, manifestând îndelunga sa meditaţie în faţa nesfârşitelor culori ale mării.
Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.
