17. Prieteni

La vârsta de 14 ani Henţia are norocul de a fi luat ucenic de unchiul său fotograf, Zaharia Dănciulescu, care îl aduce pe tânăr în Bucureşti, pentru a-l ajuta în atelier. La doar un an de la formarea noii Şcoli de Belle Arte, tânărul este acceptat la studiile acestei instituții dar totodata, îşi pierde susţinătorul. Şansa lui Henţia a constat în educaţia artistică pe care o primeşte tocmai de la întemeietorii şcolii româneşti de pictură, Aman şi Tăttărăscu. La terminarea celor 5 ani de şcoală, imediat după absolvire, Henţia înregistrează un prim succes în carieră, câştigând concursul pentru bursa în străinătate, cu lucrarea ”Orfeu şi Euridice”. Între 1871 şi 1874 călătoreşte la Roma, apoi la Paris unde va fi îndrumat de Alexandre Cabanel. Pe o filieră pur academistă, pornind de la studiile din Bucureşti, culminând cu lecţiile primite de la maestrul francez, Henţia reuşeşte totuşi să îşi croiască un stil al său, îndrumat şi de apropierea de pictura romantică franceză a începutului de secol al XIX-lea. Pictorul se îndrăgosteşte de melancolia pânzelor lui Prud’hon, iar lirismul inspirat de arta francezului se va resimţi imediat în modalitatea de înţelegere a temei pictate. Ca un omagiu adus predecesorului său, Henţia pictează ”Psyche părăsită de amor”, care îl face cunoscut atât publicului francez, cât şi celui românesc, lucrarea participând la Salonul parizian din 1873, ajungând ulterior la Salonul din Bucureşti din 1874, iar mai apoi în Pinacoteca oraşului. Chiar dacă perioada petrecută în Franţa a fost productivă, iar Henţia a fost remarcat, odată cu reîntoarcerea în ţară, pictorul nu cunoaşte imediat succesul. Ajunge profesor de desen la Azilul Elena Doamna şi continuă să picteze. Cariera îi este resuscitată în momentul în care începe Războiul de Independenţă. Henţia, susţinut de doctorul Carol Davila, pe care îl cunoscuse la Azilul Elena Doamna, reuşeşte să se alipească lui Grigorescu, Szathmari şi Mirea în campania documentaristă organizată de Marele Cartier General. Chiar dacă Henţia se apropiase de tema istorică încă din perioada studiilor cu Aman, momentele ulterioare anilor 1877 - 1878 marchează o mutaţie în tematica principală a pictorului. Alături de compoziţii cu subiect militar, databile în anii războiului, Henţia se apropie din ce în ce mai mult de subiectele istorice, pictând lucrări inspirate din trecutul ţării. Spre ultima parte a vieţii, optica artistului pare a se preschimba, preluând teme din mediul înconjurător, prezentate în manieră ludică, chiar lirică. Însuşirea unei tematice cu tentă socială îl face pe Henţia să picteze personajele pitorești din jurul său. Astfel apar portretele de copii sau micile animale de pe străzile Bucureştiului. Chiar dacă realizarea rămâne coordonată de precepte academiste, lucrările lui Henţia se încarcă de o duioşie ce relevă un spirit romantic, dornic să pătrundă micile detalii ale vieţii.

Bibliografie

DRĂGOI, Ligia, ”Sava Henţia”, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1979 OPRESCU, George, ”Pictura românească în secolul al XIX-lea”, Fundaţia pentru Literatură şi Artă “Regele Carol II”, Bucureşti, 1937 POPESCU, Mircea, ”Sava Henţia”, Editura de Stat pentru Literatură şi Artă, Bucureşti, 1954

Dimensiuni

width 25 cm, height 36 cm

Descriere

ulei pe pânză, semnat dreapta jos, cu negru, S. Henția

Informații suplimentare

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.