otografiile lotului sunt informative și orientative, neputând să asigure o vedere extrem de detaliată a obiectului din toate unghiurile. Recomandăm inspectarea fizică atentă a lotului înainte de licitare.
otografiile lotului sunt informative și orientative, neputând să asigure o vedere extrem de detaliată a obiectului din toate unghiurile. Recomandăm inspectarea fizică atentă a lotului înainte de licitare.
Sculptor, pictor şi scriitor Ion Vlasiu se formează ca artist în una dintre cele mai fructuoase perioade pe care cultura română le cunoaşte, perioa- da interbelică. Între 1921 şi 1926 urmează Şcoala de Arte şi Meserii din Târgu-Mureş, pentru ca doi ani mai târziu să ajungă în preajma primului maestru, luând lecţii de la Romul Ladea. Astfel frecventează cursurile Şcolii de Arte Frumoase la Cluj între 1928 şi 1931. Chiar dacă debutează ca sculptor, şi se va simţi tot restul vieţii mai apropiat de piatră, lemn sau bronz, Vlasiu nu ignoră pictura, desenul sau acuarela. După prima personală de sculptură de la Târgu Mureş din 1932, artistul încearcă să contureze, alături de un grup de tineri intelectuali, revista Herald, singurul număr apărând la Cluj în 1933 Vlasiu lucrează la fel de mult şi în ulei şi în material, iar odată ajuns la Paris, în 1937, debutează expoziţional şi cu lucrări de pictură. Cu o personală de uleiuri şi acuarele la Galeria “Contemporaine”, şi cu o participare mixtă la Salon de Tuileries, artistul încheie un an de călătorii în afara ţării. Ce rămâne remarcabil în peri- oada ce urmează este faptul că Vlasiu reuşeşte să alterneze, cu succes, manifestări în trei câmpuri artistice diferite. Este premiat de Academia Română pentru literatură în 1939 şi primit, un an mai târziu, în Asociaţia Scriitorilor din Bucureşti, sculptează monumental sau lucrează în lemn, are în ani consecutivi când personală de pictură, când de sculptură, devenind astfel unul dintre cei mai polivalenţi artişti ai unui secol XX avid de personalităţi de calibru. Modul privilegiat de expresie al lui Ion Vlasiu a fost cioplitul în piatră şi lemn, înţeles nu doar ca tehnică, ci ca o cale de acces spre sensuri primordiale ale materiei, în spiritul modernităţii începutului de secol XX. A practicat şi sculptura de modelaj în portrete şi reliefuri în teracotă, unele cu temă religioasă, care păstrează în construcţia planurilor largi amintirea formei cioplite. Interesul pentru geo- metrismul şi elementaritatea artei ţărăneşti se simte atât în sculptura cât şi în pictura sa, care evoluează în perimetrul unui expresionism de factură personală. Vlasiu alternează cioplitul cu modelajul, sculptura cu pictura, tendinţa spre abstracţie cu figuraţia. În pictură a fost atras, pe lângă explorarea unui cromatism frust şi puternic în peisaj sau natură moartă, de posibilitatea exprimării plastice a unor conţinuturi sufleteşti şi idei. Nu ezită să şocheze prin robusteţea formelor, care desigur că primesc calităţi de corporalitate, venite din mâinile unui modelator. Culorile le gândeşte în esenţa lor tradiţională, pure, lesne de sustras din universul pastoral. Are numeroase expoziţii personale de sculptură şi pictură la Cluj, Bucureşti, Braşov, Timişoara, Târgu Mureş, Atena, Varşovia, Paris, precum şi participări la expoziţii colective în ţară şi în străinătate. În 1976 participă la Bienala de la Veneţia.
ulei pe carton, semnat stânga sus, cu albastru, în monogramă
Informații documentare
Opera provine din colecția criticului de artă Marin Mihalache
Informații suplimentare
Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.
Sculptor, pictor şi scriitor Ion Vlasiu se formează ca artist în una dintre cele mai fructuoase perioade pe care cultura română le cunoaşte, perioa- da interbelică. Între 1921 şi 1926 urmează Şcoala de Arte şi Meserii din Târgu-Mureş, pentru ca doi ani mai târziu să ajungă în preajma primului maestru, luând lecţii de la Romul Ladea. Astfel frecventează cursurile Şcolii de Arte Frumoase la Cluj între 1928 şi 1931. Chiar dacă debutează ca sculptor, şi se va simţi tot restul vieţii mai apropiat de piatră, lemn sau bronz, Vlasiu nu ignoră pictura, desenul sau acuarela. După prima personală de sculptură de la Târgu Mureş din 1932, artistul încearcă să contureze, alături de un grup de tineri intelectuali, revista Herald, singurul număr apărând la Cluj în 1933 Vlasiu lucrează la fel de mult şi în ulei şi în material, iar odată ajuns la Paris, în 1937, debutează expoziţional şi cu lucrări de pictură. Cu o personală de uleiuri şi acuarele la Galeria “Contemporaine”, şi cu o participare mixtă la Salon de Tuileries, artistul încheie un an de călătorii în afara ţării. Ce rămâne remarcabil în peri- oada ce urmează este faptul că Vlasiu reuşeşte să alterneze, cu succes, manifestări în trei câmpuri artistice diferite. Este premiat de Academia Română pentru literatură în 1939 şi primit, un an mai târziu, în Asociaţia Scriitorilor din Bucureşti, sculptează monumental sau lucrează în lemn, are în ani consecutivi când personală de pictură, când de sculptură, devenind astfel unul dintre cei mai polivalenţi artişti ai unui secol XX avid de personalităţi de calibru. Modul privilegiat de expresie al lui Ion Vlasiu a fost cioplitul în piatră şi lemn, înţeles nu doar ca tehnică, ci ca o cale de acces spre sensuri primordiale ale materiei, în spiritul modernităţii începutului de secol XX. A practicat şi sculptura de modelaj în portrete şi reliefuri în teracotă, unele cu temă religioasă, care păstrează în construcţia planurilor largi amintirea formei cioplite. Interesul pentru geo- metrismul şi elementaritatea artei ţărăneşti se simte atât în sculptura cât şi în pictura sa, care evoluează în perimetrul unui expresionism de factură personală. Vlasiu alternează cioplitul cu modelajul, sculptura cu pictura, tendinţa spre abstracţie cu figuraţia. În pictură a fost atras, pe lângă explorarea unui cromatism frust şi puternic în peisaj sau natură moartă, de posibilitatea exprimării plastice a unor conţinuturi sufleteşti şi idei. Nu ezită să şocheze prin robusteţea formelor, care desigur că primesc calităţi de corporalitate, venite din mâinile unui modelator. Culorile le gândeşte în esenţa lor tradiţională, pure, lesne de sustras din universul pastoral. Are numeroase expoziţii personale de sculptură şi pictură la Cluj, Bucureşti, Braşov, Timişoara, Târgu Mureş, Atena, Varşovia, Paris, precum şi participări la expoziţii colective în ţară şi în străinătate. În 1976 participă la Bienala de la Veneţia.
Informații suplimentare
Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.
