otografiile lotului sunt informative și orientative, neputând să asigure o vedere extrem de detaliată a obiectului din toate unghiurile. Recomandăm inspectarea fizică atentă a lotului înainte de licitare.
otografiile lotului sunt informative și orientative, neputând să asigure o vedere extrem de detaliată a obiectului din toate unghiurile. Recomandăm inspectarea fizică atentă a lotului înainte de licitare.
Conturarea vocației intuite încă din anii copilăriei se va produce pe fondul vizitelor recurente pe Cheiul Dâmboviței sau al duminicilor petrecute în Grădina Botanică din București. Acestea din urmă îi vor facilita lui Dimitrie Ghiață întâlnirea cu profesorul Zaharia Panțu, de la care artistul va dobândi cunoștințe valoroase în domeniul botanicii. El va învăța, astfel, cum să își stilizeze atitudinea față de natură printr-un limbaj poetic. Inițial, Ghiață se va înscrie ca voluntar în compania a V-a militară și va activa în cadrul farmaciei spitalului militar pentru îndeplinirea stagiului obligatoriu. Ulterior, va ocupa postul de preparator de medii la Institutul de seruri și vaccinuri condus de prof. Ioan Cantacuzino, locuind într-o încăpere a Institutului. Desfășoară o activitate artistică intensă în timpul său liber, ba chiar reușește să audieze și cursurile de istoria artei susținute de profesorul Al. Tzigara-Samurcaș. Ioan Cantacuzino va surprinde, întâmplător, camera plină de picturi și desene a lui Ghiață și va deveni interesat de evoluția sa artistică. Debutul său expozițional are loc în anul 1912, la Ateneu, iar ulterior D. Ghiață începe să frecventeze atelierul lui Arthur Verona. La sugestia acestuia, Ministerul Instrucțiunii Publice îi va oferi pictorului-discipol o bursă de studii în străinătate. Dimitrie Ghiață va ajunge la Paris, acolo unde va descoperi, colindând muzeele, opera lui Cézanne. Contrarierea inițială pe care o resimte artistul român privind compozițiile intransigente și cromatica violentă a pictorului francez se va transforma, ușor, în admirație. Ghiață își va însuși, de asemenea, geometrizarea formelor și adoptarea unei palete cromatice mai îndrăznețe. Revine în țară în anul 1915 și participă la Expoziția Artiștilor în Viață, prilej sub care va lega o strânsă prietenie cu Jean Al. Steriadi. Spirit meditativ, deloc orientat spre emfază, Ghiață va extrage, cu o luciditate pragmatică, motive picturale semnificative din cele mai comune împrejurări. În naturile sale statice, artistul are drept scop final armonizarea ansamblului compozițional. Pictează după model și mizează pe articularea cât mai naturală a formelor reprezentate. Naturile sale statice pot fi privite drept un câmp experimental nemărginit, în care pictorul dă frâu liber imaginației și propune analogii inedite între forme, culori și volume. Tema devine, astfel, un exercițiu menit să înlesnească atingerea apoteozei plastice. Supranumit în epocă ”pictor al florilor”, sau chiar ”un continuator al lui Luchian”, Ghiață își specializează penelul îndeosebi în contuarea tufănelelor sau florilor de câmp. Simplitatea domină întreaga sa creație, astfel că naturile statice transpuse de artist surprind, fără ostentație, filonul folcloric-câmpenesc al plaiurilor natale. Vasele de lut care poartă pecetea încrustațiilor cu motive tradiționale, fructele sau borcanele cu magiun compun veritabile sinergii ale lumii arhaice și ale modernității sau inovației mijloacelor artistice. (D.C.)
Bibliografie
Catalogul Expoziției Retrospective ”Ghiață D. Artist al poporului”, București, 1967.
PREUTU, Marina, ”Ghiață D.”, Editura Meridiane, București, 1977.
Dimensiuni
width 58 cm, height 48 cm
Descriere
ulei pe carton, semnat dreapta jos, cu negru, ”Ghiață. D.”
Datare
anii '40
Informații suplimentare
Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.
Conturarea vocației intuite încă din anii copilăriei se va produce pe fondul vizitelor recurente pe Cheiul Dâmboviței sau al duminicilor petrecute în Grădina Botanică din București. Acestea din urmă îi vor facilita lui Dimitrie Ghiață întâlnirea cu profesorul Zaharia Panțu, de la care artistul va dobândi cunoștințe valoroase în domeniul botanicii. El va învăța, astfel, cum să își stilizeze atitudinea față de natură printr-un limbaj poetic. Inițial, Ghiață se va înscrie ca voluntar în compania a V-a militară și va activa în cadrul farmaciei spitalului militar pentru îndeplinirea stagiului obligatoriu. Ulterior, va ocupa postul de preparator de medii la Institutul de seruri și vaccinuri condus de prof. Ioan Cantacuzino, locuind într-o încăpere a Institutului. Desfășoară o activitate artistică intensă în timpul său liber, ba chiar reușește să audieze și cursurile de istoria artei susținute de profesorul Al. Tzigara-Samurcaș. Ioan Cantacuzino va surprinde, întâmplător, camera plină de picturi și desene a lui Ghiață și va deveni interesat de evoluția sa artistică. Debutul său expozițional are loc în anul 1912, la Ateneu, iar ulterior D. Ghiață începe să frecventeze atelierul lui Arthur Verona. La sugestia acestuia, Ministerul Instrucțiunii Publice îi va oferi pictorului-discipol o bursă de studii în străinătate. Dimitrie Ghiață va ajunge la Paris, acolo unde va descoperi, colindând muzeele, opera lui Cézanne. Contrarierea inițială pe care o resimte artistul român privind compozițiile intransigente și cromatica violentă a pictorului francez se va transforma, ușor, în admirație. Ghiață își va însuși, de asemenea, geometrizarea formelor și adoptarea unei palete cromatice mai îndrăznețe. Revine în țară în anul 1915 și participă la Expoziția Artiștilor în Viață, prilej sub care va lega o strânsă prietenie cu Jean Al. Steriadi. Spirit meditativ, deloc orientat spre emfază, Ghiață va extrage, cu o luciditate pragmatică, motive picturale semnificative din cele mai comune împrejurări. În naturile sale statice, artistul are drept scop final armonizarea ansamblului compozițional. Pictează după model și mizează pe articularea cât mai naturală a formelor reprezentate. Naturile sale statice pot fi privite drept un câmp experimental nemărginit, în care pictorul dă frâu liber imaginației și propune analogii inedite între forme, culori și volume. Tema devine, astfel, un exercițiu menit să înlesnească atingerea apoteozei plastice. Supranumit în epocă ”pictor al florilor”, sau chiar ”un continuator al lui Luchian”, Ghiață își specializează penelul îndeosebi în contuarea tufănelelor sau florilor de câmp. Simplitatea domină întreaga sa creație, astfel că naturile statice transpuse de artist surprind, fără ostentație, filonul folcloric-câmpenesc al plaiurilor natale. Vasele de lut care poartă pecetea încrustațiilor cu motive tradiționale, fructele sau borcanele cu magiun compun veritabile sinergii ale lumii arhaice și ale modernității sau inovației mijloacelor artistice. (D.C.)
Informații suplimentare
Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.
