otografiile lotului sunt informative și orientative, neputând să asigure o vedere extrem de detaliată a obiectului din toate unghiurile. Recomandăm inspectarea fizică atentă a lotului înainte de licitare.
otografiile lotului sunt informative și orientative, neputând să asigure o vedere extrem de detaliată a obiectului din toate unghiurile. Recomandăm inspectarea fizică atentă a lotului înainte de licitare.
Lucia Dem(etriade) Bălăcescu demonstrează că nehotărârea este cheia flexibilităţii - atribut cheie atât al fluidităţii artei sale, cât şi al personalităţii ei. Înzestrată cu talent şi dăruire pentru pictură, Lucia Dem Bălăcescu se perindă, totuşi, prin numeroase şcoli şi schimbă nenumăraţi instructori pe o perioadă îndelungată a pregătirii sale: Fritz Glisi în Elveţia, Şcoala de bele-arte cu Ipolit Strâmbulescu şi Petru Serafim, Eustaţiu Stoenescu, Gh. Petraşcu, Jean Al. Steriadi, apoi Academia Julian la Paris cu Paul Albert Laurens, atelierul particular al lui Humbert, apoi învaţă cu Bernard Naudin, cu Elena Popea, încearcă şi la Academia Chaumiere, pe care o părăseşte pentru Academia Modernă unde preda Emile Othon Friesy, schimbând-o pentru Academia Ranson sub îndrumarea atentă a lui Maurice Denis, ulterior se mută la Academia cubistă a lui Pedro Correja d’Araujo, de al cărui stil ambiguu se păzeşte făţiş. Se pare că artista a arătat nonconformism, dar şi pregnant spirit critic şi reticenţă faţă de canoanele prea dure, clasicizante şi închistate ale picturii de până atunci. Viziunea ei transpare din ludicul şi efemerul, plutindul creaţiei sale realizate atât prin mijloace tehnice care ţin de perspectivă, dar şi prin mijloace de limbaj. În urma epopeii perindărilor sale pe la şcoli şi maeştri, frageda artistă nu se dă bătută, ci are o revelaţie: aceea de a-şi extrage inspiratia din imaginar – nu un imaginar pur subiectiv şi personal, ci un imaginar evocat de însăşi realitatea trecutului şi de istoria recentă (pentru artistă). Pictoriţa găseşte curajul şi mijloacele de a se exprima fluid în redarea unor creaţii de mare farmec în care surprinde lumea imediat apusă a burgului şi-a traiului burghez. Lucia Dem Bălăcescu are mare priză la public prin picturi care înfăţişau boierimea de final de secol XIX, în care surprinde atmosfera cuceritoare de epocă. Strada vântului evocă autenticitatea în stil, viziune şi abordare. Pictura oferă impresia unei scene de teatru de păpuşi, în care forma se sacrifică subtil de dragul decorativului şi al fluidităţii vaporoase a culorii. Ambianţa creată este de translucid, totuşi real. Plăsmuiri de imaginaţie, precum personajele tabloului, capătă concreteţe prin verosimil şi original. Calitatea principală şi incontestabilă a tabloului este aceea de a convinge privitorul în redarea unei atmosfere cinematice, de picturalitate desăvârşită, precum şi de pitoresc. Flexibilitatea stă, într-adevăr, la baza stilului aerisit care transpare la fiece element transpus cu transluciditate de culoare în compoziţia sa.
Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.
Lucia Dem(etriade) Bălăcescu demonstrează că nehotărârea este cheia flexibilităţii - atribut cheie atât al fluidităţii artei sale, cât şi al personalităţii ei. Înzestrată cu talent şi dăruire pentru pictură, Lucia Dem Bălăcescu se perindă, totuşi, prin numeroase şcoli şi schimbă nenumăraţi instructori pe o perioadă îndelungată a pregătirii sale: Fritz Glisi în Elveţia, Şcoala de bele-arte cu Ipolit Strâmbulescu şi Petru Serafim, Eustaţiu Stoenescu, Gh. Petraşcu, Jean Al. Steriadi, apoi Academia Julian la Paris cu Paul Albert Laurens, atelierul particular al lui Humbert, apoi învaţă cu Bernard Naudin, cu Elena Popea, încearcă şi la Academia Chaumiere, pe care o părăseşte pentru Academia Modernă unde preda Emile Othon Friesy, schimbând-o pentru Academia Ranson sub îndrumarea atentă a lui Maurice Denis, ulterior se mută la Academia cubistă a lui Pedro Correja d’Araujo, de al cărui stil ambiguu se păzeşte făţiş. Se pare că artista a arătat nonconformism, dar şi pregnant spirit critic şi reticenţă faţă de canoanele prea dure, clasicizante şi închistate ale picturii de până atunci. Viziunea ei transpare din ludicul şi efemerul, plutindul creaţiei sale realizate atât prin mijloace tehnice care ţin de perspectivă, dar şi prin mijloace de limbaj. În urma epopeii perindărilor sale pe la şcoli şi maeştri, frageda artistă nu se dă bătută, ci are o revelaţie: aceea de a-şi extrage inspiratia din imaginar – nu un imaginar pur subiectiv şi personal, ci un imaginar evocat de însăşi realitatea trecutului şi de istoria recentă (pentru artistă). Pictoriţa găseşte curajul şi mijloacele de a se exprima fluid în redarea unor creaţii de mare farmec în care surprinde lumea imediat apusă a burgului şi-a traiului burghez. Lucia Dem Bălăcescu are mare priză la public prin picturi care înfăţişau boierimea de final de secol XIX, în care surprinde atmosfera cuceritoare de epocă. Strada vântului evocă autenticitatea în stil, viziune şi abordare. Pictura oferă impresia unei scene de teatru de păpuşi, în care forma se sacrifică subtil de dragul decorativului şi al fluidităţii vaporoase a culorii. Ambianţa creată este de translucid, totuşi real. Plăsmuiri de imaginaţie, precum personajele tabloului, capătă concreteţe prin verosimil şi original. Calitatea principală şi incontestabilă a tabloului este aceea de a convinge privitorul în redarea unei atmosfere cinematice, de picturalitate desăvârşită, precum şi de pitoresc. Flexibilitatea stă, într-adevăr, la baza stilului aerisit care transpare la fiece element transpus cu transluciditate de culoare în compoziţia sa.
Informații suplimentare
Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.
