Bibliografie

OCTAVIAN, Tudor, “Pictori români uitați”, Ed. NOI media print, București, 2003 Catalogul expoziției “Culorile grădinii în spațiul românesc”, Muzeul Național de Artă al României, București, 2006

ulei pe carton, 50,5, semnat și datat stânga jos, cu brun, Strâmbu, 1918

Originar de pe meleagurile Bratilovului (Mehedinţi), de care va rămâne profund legat pe tot parcursul activităţii artistice, pictorul Ipolit Strâmbu se numără printre artiştii români continuatori ai impresionismului german, un stil revăzut la Bucureşti, prin interpretarea maestrului Nicolae Grigorescu. Studiile de la Şcoala de Belle Arte, la clasa profesorilor Theodor Aman şi G.D. Mirea, iar mai apoi aprofundarea acestora la München şi Paris, reprezintă primii paşi în ascensiunea unui tânăr în plină afirmare ce avea sa ducă mai departe faima locurilor natale şi să transpună cu penelul, imagini minunate din munca oamenilor, din viaţa si obiceiurile lor. Critica de specialitate a distins două etape reprezentative în pictura lui Ipolit Strâmbu. Prima, delimitată de anul 1907, a fost deseori identificată cu semănătorismul şi marcată de influenţa lui Grigorescu, în predilecţia pentru motivele rurale constituite de ciobani şi ţărăncuţe. Fire lirică, pictorul Ipolit Strâmbu, părăseşte viziunea de până atunci asupra ţăranului şi, sensibil la noutatea de limbaj plastic, după 1907, adoptă noi tematici ce s-au păstrat în întreaga opera din ultima perioadă a vieţii. De acum datează peisajele, portretele şi compoziţiile în care femeia este surprinsă în plenitudinea frumuseţii şi sensibilităţii sale, în diferitele ipostaze ale vieţii cotidiene. Compoziţia „După-amiază de vară”, imaginea unei femei surprinsă în momentul lecturii, în spaţiul plăcut al grădinii, demonstrează o bună cunoaştere a psihologiei personajului, a trăirilor acestuia, în deplin acord cu natura. Lumina, ingenios cotrolată de pictor, creează efecte de clar obscur de tip renascentist îmbogăţite prin elemente de tehnică impresionistă, într-un cuvânt : „efecte de soare şi de lampă” (N.N. Tonitza, Plastica, Universul literar, anul XLII, nr. 19, 1 mai 1926).

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.