Bibliografie

“Corneliu Baba”, ediţie îngrijită de Maria Muscalu Albani, Fundaţia Culturală Română, Bucureşti, 1997 “Corneliu Baba”, Editura Institutului Cultural Român, 2008 Muzeul Naţional de Artă al României, ”Baba. Pictură-desen”, Bucureşti, 1997 MUSCALU ALBANI, Maria, ”Corneliu Baba”, Institutul Cultural Român, Bucureşti, 2008 VIANU, Tudor, „Corneliu Baba”, Ed. Meridiane, 1964 ȘUȘARĂ, Pavel, “Corneliu Baba”, Ed. Parkstone, Londra, 2001

ulei şi acuarelă vernisată pe hartie lipita pe placaj, 27 cm, 30,5, semnat şi datat, dreapta jos, cu negru, Baba, (19)56

Privirea retrospectivă a operelor lui Corneliu Baba oglindeşte fără îndoială o extraordinară vigoare artistică, care se concretizează în momentul readucerii în prim plan în arta românească a valorilor fundamentale ale realităţii, în faţa impresionismului şi a preceptelor acestuia, care au dominat îndelung pictura românească modernă. Întreaga creaţie artistică a lui Baba este testimoniul detaşării artistului faţă de aspectele trecătoare ale lucrurilor, ale impresiilor de moment, ca efecte ale luminii în variatele momente ale zilei. Corneliu Baba reprezintă pentru pictura românească încrederea totală faţă de realitatea pe care încearcă să o reflecte cu obiectivitatea artistului. Pensulele acestuia schiţează chipuri şi peisaje sub forma unor structuri solide, străpunse fiecare de sensuri profunde. Realitatea este privită şi înţeleasă în baza binomului format de ochi şi de minte. Strânsa legătură dintre cele două elemente, conferă operelor lui Baba un caracter singular şi veritate. Cu referire la tematica adoptată, Corneliu Baba este mai ales un pictor al omului, pe care îl înfăţişează în primul rând plastic, mai apoi în lumina relaţiilor interumane şi, în fine, în grupuri formate adesea de ţărani sau muncitori, în timpul desfăşurării muncii sau în momentul odihnei. Interesul major al lui Baba de fiecare dată, în momentul reluării tematicii umanului, se manifestă în înfăţişarea cu mijloace portretistice a sentimentelor şi meditaţiilor trăite de personajele sale. Aşadar, fie că este vorba de grupuri familiare adunate în jurul unei mese goale, ţărani istoviţi la sfârşitul lucrului ori cu privirile pierdute în momentele de odihnă, portretele câtorva contemporani de seamă, ale simplelor femei dar şi autoportretele, creaţiile artistului se prezintă în compoziţii de o strălucită expresivitate şi o extraordinară putere de evocare a omului. Dragostea faţă de tipologiile psihologice ale omului reprezentat - aşa cum apare în expresia chipurilor, în atitudinea corpului, în expresivitatea mâinilor – se manifestă cu aceeaşi intensitate în realizarea peisajelor lui Baba. În compoziţiile cu tematică peisagistică, Corneliu Baba încearcă să cuprindă şi să redea atmosfera specifică spaţiului, să picteze „portretul” acestuia, prin reprezentarea caracterului fizic şi psihologic al motivului ales. Participarea lui Baba, în 1956, la Bienala de la Veneţia (Pavilionul României) va prilejui cunoaşterea a noi locuri ce vor constitui motive de inspiraţie pentru peisagistica acestuia. Peisajele veneţiene formează un ciclu aparte în creaţia acestuia, detaşându-se de celelalte peisaje inspirate din mediul rural. Imaginile Veneţiei în operele lui Baba prezintă edificii în prim plan, la baza cărora stau o bună construcţie arhitectonică şi un desen desăvârşit. La o analiză mai atentă a acestora, apare evident faptul că artistul s-a simţit atras de noţiunea de clădire pentru rolul său de reper spaţial. Spre deosebire de Veneţiile lui Gheorghe Petraşcu, peisajele veneţiene ale lui Baba sunt tratate după aceleaşi principii folosite în realizarea portretelor: motivul este observat ca o entitate izolată, ale cărui forme şi tensiuni interioare sunt redate cu o forţă extraordinară. Din ciclul „Veneţiilor”, opera „Peisaj veneţian” - imaginea unor case simple a oraşului lagunelor – reprezintă zugrăvirea chipului construcţiilor impunătoare, ale căror forme şi linii ce se întrepătrund, sunt atent observate şi studiate de Baba. Selectarea motivului înfăţişat corespunde satisfacerii exigenţelor artistului de a reda compoziţii solide, arhitectonice. Din sutele de poduri care traversează labirintul de canale şi cele mai mult de o sută de insule ale oraşului, Baba se simte atras de ceea ce află mai aproape de sufletul şi de arta sa: construcţiile viguroase ale edificiilor. Tonurile de griuri colorate şi nuanțe de roșu întunecate, cu accentele de alb şi negru pentru sugerarea formelor, contribuie şi mai mult la conturarea aspectelor caracteristice locului şi la evocarea atmosferei de mister.

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.