otografiile lotului sunt informative și orientative, neputând să asigure o vedere extrem de detaliată a obiectului din toate unghiurile. Recomandăm inspectarea fizică atentă a lotului înainte de licitare.
otografiile lotului sunt informative și orientative, neputând să asigure o vedere extrem de detaliată a obiectului din toate unghiurile. Recomandăm inspectarea fizică atentă a lotului înainte de licitare.
Tadeusz Ajdukiewicz, artist polonez recunoscut în perioada secolelor XIX și început de XX pentru portrete aristocrate, dar și scene militare. Adept al realismului, fin observator și maestru în redarea veridică a realității, a studiat în atelierul lui Józef Brandt, artist polonez cunoscut îndeosebi pentru picturile sale cu scene de luptă. Se face remarcat și prin scene orientaliste pe care le va aborda cu precădere începând cu anii 1880 după ce ia contact cu Orientul Apropiat. Mai apoi va fi invitat la Constantinopol chiar de sultanul Abdul Hamid al II-lea, dar peregrinările sale îl vor purta și la Sankt Petersburg, Sofia, dar și la București, la invitația regelui Carol I.
Pictura orientalistă a devenit importantă și a câștigat popularitate în principal în secolul al XIX-lea, mai ales în perioada romantică (aproximativ 1800–1850) și a continuat și după sfârșitul secolului al XIX-lea. Ascensiunea picturii orientaliste se datorează mai multor factori precum expansiunea colonială: colonialismul european s-a extins în Orientul Mijlociu, Africa de Nord și Asia. Acest lucru a creat curiozitate și fascinație în Europa pentru culturile și peisajele acestor regiuni. Apoi artiștii romantici care au fost atrași de teme de aventură și mister asociate cu „Orientul” în imaginația europeană. Subiectele orientaliste erau populare în academiile și saloanele oficiale de artă din Franța și Marea Britanie, determinând mulți artiști să adopte stilul pentru a câștiga recunoaștere.
Asemenea lui Eugène Girardet-pictor orientalist francez, Ajdukiewicz adoptă tema deșertului și a triburilor de beduini. Arabii nomazi sau beduinii sunt locuitori ai deșertului, atent observați în mediul pe care îl stăpânesc cel mai bine. Formați din triburi nomade în special în Peninsula Arabică și Nordul Africii, se mută în funcție de anotimp și cresc capre și cămile, sunt recunoscuți pentru veleitățile artistice, fiind cunoscuți poeți sau compozitori. Vor fi subiect recurent în arta orientalistă, în special în secolul al XIX-lea. Așa cum regăsim în lucrarea de față, beduinii erau adesea incluși în peisaje deșertice, întărind dramatismul și misterul. Cămilele, corturile și oazele sunt elemente prezente în mod proeminent, înconjurați de caravane printre dune și corturi la apus, conturează imaginea unei realități diferite de imaginarul european. Nuanțele brune induc privitorului ideea de conectarea cu pământul, întoarcerea la origini. Personajele devin una cu deșertul și se întrepătrund, astfel că doar în centru avem o pată de culoare care poate sublinia statutul personajului (fie de conducător), fie este dorința artistul de a concentra în centrul lucrării activitatea.
Lucrarea de față este datată 1914 fiind una dintre ultimele sale lucrări, artistul va muri în 1916 în timpul Primului Război Mondial. Compoziția urmărește specificul artistului pe care îl întâlnim și la lucrări din jurul anilor 1890, precum ”Întâlnire în desert” sau ”Caravană arabă”.
Dimensiuni
width 158 cm, height 81 cm
Descriere
ulei pe pânză, semnat și datat stânga jos, cu brun, "Tadeusz Adjukiewicz, 21.8.1914"
Datare
1914
Informații suplimentare
Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.
Tadeusz Ajdukiewicz, artist polonez recunoscut în perioada secolelor XIX și început de XX pentru portrete aristocrate, dar și scene militare. Adept al realismului, fin observator și maestru în redarea veridică a realității, a studiat în atelierul lui Józef Brandt, artist polonez cunoscut îndeosebi pentru picturile sale cu scene de luptă. Se face remarcat și prin scene orientaliste pe care le va aborda cu precădere începând cu anii 1880 după ce ia contact cu Orientul Apropiat. Mai apoi va fi invitat la Constantinopol chiar de sultanul Abdul Hamid al II-lea, dar peregrinările sale îl vor purta și la Sankt Petersburg, Sofia, dar și la București, la invitația regelui Carol I.
Pictura orientalistă a devenit importantă și a câștigat popularitate în principal în secolul al XIX-lea, mai ales în perioada romantică (aproximativ 1800–1850) și a continuat și după sfârșitul secolului al XIX-lea. Ascensiunea picturii orientaliste se datorează mai multor factori precum expansiunea colonială: colonialismul european s-a extins în Orientul Mijlociu, Africa de Nord și Asia. Acest lucru a creat curiozitate și fascinație în Europa pentru culturile și peisajele acestor regiuni. Apoi artiștii romantici care au fost atrași de teme de aventură și mister asociate cu „Orientul” în imaginația europeană. Subiectele orientaliste erau populare în academiile și saloanele oficiale de artă din Franța și Marea Britanie, determinând mulți artiști să adopte stilul pentru a câștiga recunoaștere.
Asemenea lui Eugène Girardet-pictor orientalist francez, Ajdukiewicz adoptă tema deșertului și a triburilor de beduini. Arabii nomazi sau beduinii sunt locuitori ai deșertului, atent observați în mediul pe care îl stăpânesc cel mai bine. Formați din triburi nomade în special în Peninsula Arabică și Nordul Africii, se mută în funcție de anotimp și cresc capre și cămile, sunt recunoscuți pentru veleitățile artistice, fiind cunoscuți poeți sau compozitori. Vor fi subiect recurent în arta orientalistă, în special în secolul al XIX-lea. Așa cum regăsim în lucrarea de față, beduinii erau adesea incluși în peisaje deșertice, întărind dramatismul și misterul. Cămilele, corturile și oazele sunt elemente prezente în mod proeminent, înconjurați de caravane printre dune și corturi la apus, conturează imaginea unei realități diferite de imaginarul european. Nuanțele brune induc privitorului ideea de conectarea cu pământul, întoarcerea la origini. Personajele devin una cu deșertul și se întrepătrund, astfel că doar în centru avem o pată de culoare care poate sublinia statutul personajului (fie de conducător), fie este dorința artistul de a concentra în centrul lucrării activitatea.
Lucrarea de față este datată 1914 fiind una dintre ultimele sale lucrări, artistul va muri în 1916 în timpul Primului Război Mondial. Compoziția urmărește specificul artistului pe care îl întâlnim și la lucrări din jurul anilor 1890, precum ”Întâlnire în desert” sau ”Caravană arabă”.
Informații suplimentare
Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.
