Bibliografie

COSMA, Gheorghe, “Camil Ressu”, Bucureşti, Editura Meridiane, 1967. DEAC, Mircea, “Camil Ressu”, Bucureşti, Editura de Stat pentru Literatură şi Artă, 1956 ENESCU, Teodor,” Camil Ressu”, Bucureşti, Editura Academiei Republicii Populare Române, 1958

ulei pe carton, 70 cm, 49,5, semnat stânga jos, în creion, C. Ressu

Informații documentare

Studiul în creion al operei se regăsește în colecția Cabinetului de Stampe, Biblioteca Academiei Române, inv. 10366.

Camil Ressu a fost una dintre cele mai marcante personalități artistice ale secolului al XX-lea. Artistul s-a înscris la Școala Națională de Arte Frumoase din București, unde l-a avut ca profesor pe G. D. Mirea. Ressu își continuă studiile la Iași, unde termină Școala de Belle Arte, obținând medalia de argint, moment în care se hotărăște să se perfecționeze în străinătate. Se oprește pentru două luni la München, după care pleacă la Paris unde se înscrie la Academia Julian, în atelierul lui Jean Paul Laurens. Coleg de studii cu Steriadi, Dărăscu și Theodorescu-Sion, Ressu și-a consacrat o bună parte din timp îmbogățirii culturii sale artistice, vizitând și studiind majoritatea muzeelor și galeriilor de artă. A fost profesor și rector al Academiei de Belle-Arte din București până în anul 1941. Din 1950 a fost președinte de onoare al Uniunii Artiștilor Plastici, reluându-și activitatea de profesor la Institutul de Arte Plastice "Nicolae Grigorescu". În 1955 i se acordă titlul de Artist al Poporului, iar un an mai târziu este numit membru al Academiei Române. După campania din Dobrogea (1913) şi după Primul Război Mondial, Camil Ressu avea să se reîntoarcă la cea mai importantă tematică pe care a abordat-o în cei peste 40 de ani de activitatea - ima-ginea țăranului. Primul ciclu dedicat acestui subiect fusese abordat și esențializat de Ressu în primii ani petrecuți la Vlaici, în preajma conacului lui Alexandru Bogdan-Pitești. În acea perioadă (1909-1914), pictorul își însușește un univers figurativ coordonat de țăran și de momentele principale ale existenței lui. În ceea ce privește tema „maternității”, putem recunoaște drept prototip al seriei, uleiul realizat în 1910, la Vlaici. “Țăranca cu copil” din colecția Muzeului de Artă Constanța avea să devină punctul de plecare al unei teme dezvoltate de Ressu timp de mai bine de trei decenii, fie în maniera consacrată, o mamă ținând în brațe un copil, fie inclusă în compoziții mult mai complexe. Dintre acestea din urmă putem aminti “Odihna pe câmp” (1927-1928), “Iarna” (1940) sau “Familie de țărani” (1943-1944), opere în care subiectul devine grăitor întregului univers rural imaginat de pictor. Reluată în anii '20, tema capătă monumentalitate prin perfecționarea celor două tendințe fundamentale ale viziunii sale, cea spre concreteţe şi volum şi cea de realizare a ritmurilor constructive. În cazul operei de față cunoaștem și studiul pregătitor, în creion, element indisolubil al creației lui Ressu. (I.P.)

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.