Bibliografie

“Corneliu Baba”, ediţie îngrijită de Maria Muscalu Albani, Fundaţia Culturală Română, Bucureşti, 1997 “Corneliu Baba”, Editura Institutului Cultural Român, 2008 Şuşară, Pavel, “Corneliu Baba”, Ed. Monitorul Oficial, Bucureşti, 2013

ulei pe pânză lipită pe carton, 52 cm, 57,5, semnat şi datat dreapta jos, cu roşu, Baba, (19)88

Unul dintre cele mai recognoscibile cicluri ce s-au impus în imaginarul colectiv al ultimilor 40 de ani a fost conceput de Corneliu Baba în urma unuia dintre cele mai traumatizante evenimente ce au zguduit România. În primele luni după cutremurul din martie 1977, artistul începe să schițeze universul profund uman ce avea să îl bântuie până la sfârșitul carierei și al vieții. Întins pe parcursul a aproape 15 ani, ciclul “Spaime” s-a derulat și s-a relevat drept un cumul de introspecții psihologice, depășind cu ușurință calitatea primordială, plastică. Intrând în categoria compozițiilor profund expresioniste, alături de “Regii nebuni”, Spaimele lui Baba ne introduc într-un univers personal, coordonat atât de psihicul artistului, dar și de respectul față de creația lui Goya. De altfel, Baba nu a ezitat chiar să își denumească unele dintre studii pentru “Spaime” drept “Omagiu lui Francisco Goya”, dovadă a influenței destul de puternice pe care a avut-o maestrul spaniol. Sub mantaua expresionistă, Baba a reușit să creeze o pleiadă de chipuri cvasi-indentificabile, însă mereu încărcate cu povara unor sentimente distructive. Singurul chip recognoscibil ce apare din când în când în pânzele ce întregesc ciclul este chiar portretul artistului, menit să reconfirme sentimentul de frică, propriu creatorului. Încă din schiţele pentru "Răscoala din 1907", din anii 1954 şi 1956, Baba anunţa o pictură a dramei colective. Artistul iniţiază un discurs prin care testează tensiunile dintre individ şi grup, ale unei lumi polimorfe, o încordare existenţială, care atinge cota maximă în două cicluri complementare - Pieta şi Spaima - altfel spus, jertfa şi judecata, cicluri ale patimii şi ale apocalipsei cu surse culturale, istorice şi expresive. Acest spirit coşmăresc şi apocaliptic din "Spaima” este legat de memoria coşmarurilor lui Goya, iar pe de altă parte, el este derivat nemijlocit din experienţa dramatică şi din disperările colective pe care le-a generat cutremurul din 1977. O altă lucrare din ciclul “Spaimelor” este chiar numită, în mod explicit, Cutremur. “Coşmarele nopţilor de bătrâneţe”, scria artistul lucid şi melancolic, “readuc monştrii goyeşti din lumea necunoaşterii pe ecranul invizibil al instinctelor transformate în haos ameninţător din care culegi episoade stranii. Din haosul acesta nocturne s-au născut Regii mei nebuni şi Spaimele ce pândesc existenţa şi obligă să iei în seamă lupta destinului propriu”. Obsesie a ultimei perioade de creaţie, Spaimele sunt aglomerări haotice de prezenţe anonime ale eternului dramatic destin uman. “Spaima - o lume ce aleargă bezmetică, fără ţintă, urmărită parcă de un coşmar.”, nota artistul confesiunile sale.

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.