1. Joc dobrogean [cca. 1936]

Apariția lui Boris Caragea în peisajul artei românești poate fi considerat un caz interesant de analizare a importanței pe care a căpătat-o Balcicul în perioada interbelică. Caragea este unul dintre puținii localnici- se năștea în Balcic în 1906 – care, contemporan cu fenomenul astăzi supranumit Colonia de la Balcic și pasionat de fenomenele artistice, avea să ajungă cu adevărat un mare artist. Hazardul a făcut ca tânărul Caragea să ia contact tocmai cu acele personaje ce aveau să recunoască în el pasiunea și iscusința meșteșugului. Lecțiile de desen cu Hrandt Avachian, întâlnirea cu Fritz Storck și sfaturile oferite de Steriadi aveau să îl îndrume pe viitorul sculptor către București, unde intra la Școala de Belle Arte în anului 1926. Cursurile le absolvea în 1932, plecând din Școala de Belle Arte cu un bagaj excepțional: lecții de desen cu Constantin Artachino, dar mai ales lecțiile de modelaj predate de Oscar Han. Importanța celui din urmă va fi vizibilă pe întreaga durată a carierei, preluând de la maestrul Han pasiunea pentru compoziția complexă. Un amănunt important în evoluția ulterioară este notat de câștigarea bursei Paciurea, fapt ce i-a înlesnit, timp de doi ani, să trăiască și să lucreze în atelierul marelui sculptor, din curtea Muzeului Aman. Sunt anii în care Caragea se maturizează într-un ritm alert, grăitoare fiind chiar una dintre primele cronici dedicate în anul debutului oficial, 1933. Henri Blazian recunoștea în paginile „Adevărului literar și artistic” măiestria meșteșugului, dar mai ales orientarea către decorativ, element important în anii ce urmau. În ceea ce privește creația lui Caragea din primul deceniu de practică, un lucru se evidenția încă de la prima expoziție personală, și anume folosirea unui filon de inspirație folclorică. Sculptorul avea să înceapă atunci un ciclu dedicat diverselor manifestări tradiționale, fiind atras atât de complexitatea compozițională oferită de teme folclorice, cât și de patrimoniul mitologic. Opere de început ca “Strâmbă-lemne”, “Sfarmă-piatră” sau “Făt-Frumos luptând cu balaurul” evocă drept primă sursă basmul românesc, ulterior orientându-se către studiul etnografic. În această categorie regăsim și “Joc dobrogean”, compoziția fiind evident rezultatul unui studiu amănunțit de tradiție și folclor. Opera, realizată în cursul anului 1936, avea să rămână în imaginarul lui Caragea, recunoscând tema și în compoziții ulterioare, în care dansul este alipit în contexte figurative diferite. (I.P.)

Bibliografie

PAVEL, Amelia, “Boris Caragea”, Ed. Meridiane, București, 1970

Dimensiuni

depth 36 cm, width 40 cm, custom 58,5

Descriere

bronz, semnat stânga jos, pe suprafaţa plintei, B. Caragea

Informații documentare

O variantă a operei "Joc dobrogean" a participat în cadrul Salonului Oficial 1936, fiind reprodusă în catalogul expoziției. Varianta în gips a operei este reprodusă în monografia "Boris Caragea", Amelia Pavel, Ed. Meridiane, București, 1970 la cat. 8.

Datare

cca. 1936

Informații suplimentare

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.