118. Tulpanul roșu [1931]

Portretul a fost o preocupare constantă a operei lui Ion Theodorescu-Sion, din momentele de căutare de la începutul studiilor, până la sfârşitul activităţii sale, concretizându-se fie în portretele de țărani din zona natală a Pianului de Jos – „Ion Pușcă”, „Plăeșii”, „Ioana Ursu”, ori de cele ale apropiaților – profesorul Vintilă Dem. Mugur, pictorița Lola Schmierer Roth, Lucreția Daria Silion, cumnata sa, Maria Mihăilescu, prima sa soție, ori Elena Theodorescu-Sion, cea de-a doua soţie. Portretele din prima sa perioadă de creaţie, cuprinsă între 1911 şi 1920, manifestă fazele de preponderenţă cromatică a unei singure culori: faza albastră între 1909 şi 1911, faza verde între 1912 şi 1914, faza brun-cărămizie între 1919 şi 1920. În lucrările realizate în acest interval se pot recunoaşte influenţe expresioniste în modularea pastei şi contururile adânci, căutări impresioniste în exaltarea culorilor pure şi contrastului complementarelor şi postimpresioniste în descompunerea culorilor pe principiul luminii spectrale. Cea de-a doua perioadă, între 1920 şi 1930, este aceea a eliberării de influenţe şi a articulării unui stil propriu, cu caracter monumental, realizând opere definite de consistenţa onctuoasă a pastei, preţiozitate şi densitate vâscoasă a materiei. În operele anului 1930, considerate cele în care virtuozitatea sa se manifestă deplin, paleta sa căpătase luminozitate, prin ridicarea albului la valoare dominantă. În 1931 începe cea de-a treia perioadă de creaţie, numită de Tonitza „eminamente coloristică”, care se caracterizează prin experimentul tehnic aprofundat şi încercările de geometrizare a formei, pe fondul unei ştiinţe depline a compoziţiei şi construcţiei. „Atmosfera şi moliciunea materiei, muzicalitatea liniei şi mesajul culorii sunt preocupări noi care detaşează ultimul său deceniu de activitate, deosebindu-l de celelalte.” Contururile ferme ce delimitează masele de culoare compactă dispar, iar nuanțele se topesc una în alta, creând armonii de valori tonale diferite. Totodată, păstrează preocuparea pentru simbolistica culorilor, urmărind semnificaţia acestora şi corespondenţele lor senzoriale. De la începutul acestei perioade datează şi opera „Tulpanul roşu”, realizată în 1931, un portret al Mariei Mihăilescu, prima soţie a artistului, care i-a servit deseori ca model pentru portrete, de la cele din lucrările de grafică, la cele de șevalet, în ulei, mai ales între anii 1920 şi 1930. Theodorescu-Sion foloseşte o compunere armonioasă şi echilibru în repartizarea culorii, pictura distingându-se prin acordul fericit între ocrul deschis al carnaţiei, castaniul întunecat al părului, roşul eşarfei, al buzelor şi colierului şi verdele-ocru al fundalului vibrat. Strălucirea părului este redată în tuşe de albastru deschis metalic, iar obrajii în nuanţe vii de roz. Tulpanul intervine ca pretext de formă şi culoare pentru punerea în valoare a trăsăturilor modelului, precum şi colierul, care subliniază linia de o frumuseţe antică a gâtului. Mâinile, surprinse într-un gest feminin mlădios, descriu o linie decorativă expresivă, un caracter ornamental având şi cordonul împletit, armonizat ca textură şi culoare cu materialul turcoaz al fustei. Tratarea acestuia, precum şi a cărţii denotă o influenţă constructivistă, în timp ce alăturarea femeii cu privirea ei contemplativă şi a cărţii este un motiv de sorginte simbolistă, cu trimitere la poezie.

Bibliografie

PAVEL, Amelia, ”Theodorescu-Sion”, Ed. Meridiane, București, 1967 SCHOBEL, Doina, CLONARU, Hariton, ”Ion Theodorescu-Sion”, Ed. Meridiane, București, 1971

Dimensiuni

width 36 cm, height 51.5 cm

Descriere

ulei pe carton, semnat și datat stânga jos, cu negru, "Teodorescu, 1931"

Informații documentare

Opera a participat la a 11-a expoziție personală Ion Theodorescu-Sion, februarie 1932, Ateneul Român și este reprodusă ca atare în articolul dedicat de Henri Blazian în "Adevărul literar și artistic", 7 februarie 1932, anul X, nr. 583, pag. 3. Opera este clasată în categoria Fond a Patrimoniului Naţional Cultural Mobil, prin ordinul ministrului culturii, nr. 2041, din 29.01.2010.

Datare

1931

Provenienţă

colecția diplomatului român Vasile Stoica, colecție preluată în 1977 de Muzeul Național de Artă al României, iar după căderea regimului comunist, în urma unui şir îndelungat de procese, restituită moştenitorilor diplomatului, în cursul anului 2009.

Informații suplimentare

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.