piele, bronz, h=29 cm

Prima traducere în limba română a Noului Testament era tipărită în Transilvania, la Bălgrad, în 1648, probabil după o ediţie latină editată de Theodor de Beze şi după una tipărită în limba maghiară în 1590. Este posibil ca traducerea să fi ţinut seama şi de o ediţie în limba greacă, ceea ce demonstrează efortul de a oferi în limba română o ediţie cât mai apropiată de textele originare. Mitropolitul Simion Ştefan a organizat şi supravegheat traducerea iar tipărirea era susţinută financiar de principele Transilvaniei Gheorghe Rakoczi, despre al cărui rol editorul vorbeşte în Predoslovie. Lucrarea a stat la baza traducerilor ulterioare ale Noului Testament în limba română din secolele XVIII şi XIX. Se cuvine remarcată forma literară a limbii române utilizată, precum şi adaptarea unor termeni specifici înţelesului popular. Filele sunt tipărite cu cerneală neagră, iar paginile sunt împodobite cu frontispicii şi vigniete. Coperţile sunt din plăcuţe de lemn învelite în piele şi decorate cu scena Răstignirii în plan central.

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.