117. Baigneuze


Pictor de origine rusă, născut în Belarus, Grigory Gluckmann a fost o apariție insolită în lumea artistică a începutului de secol al XX-lea. Școlit la Academia de Artă din Moscova, a plecat în 1917 în Berlin pentru a evita momentul revoluționar rusesc. Următoarea oprire după Berlin a fost Italia, unde petrece 9 luni la Florența, perioadă în care a lucrat intens și a asimilat influențele artei clasice. În luna octombrie a aceluiași an a ajuns la Paris și a deschis prima expoziție personală la galeria Druot, acesta fiind doar începutul unei prodigioase activități artistice a pictorului în capitala franceză. Au urmat constante participări la Saloane – de Toamnă, Oficial, Tuileries, dar și colaborări cu majoritatea galeriilor de artă în care a expus și și-a vândut lucrările. Prin intermediul lui Jascha Heifetz, apreciat violonist lituanian, Gluckmann a fost introdus elitei intelectuale interbelice pe care avea să o prefere în defavoarea boemei artistice. Urmărit de evenimentele unui început de secol zbuciumat, a fost nevoit să părăsească, în 1941, Parisul ocupat de germani și să se refugieze în Statele Unite ale Americii, după un scurt sejur în sudul Franței. Ajuns la New York și-a amenajat un studio în care a deschis mai multe expoziții în timpul războiului. La încheierea războiului, în 1945, a început să expună la Dalzell Hatfield Galleries, galerie cu care a colaborat peste 20 de ani. Atât tematică, cât și tehnica abordate de Gluckmann sunt impregnate de originalitate, dat fiind contextul spațio-temporal în care acesta s-a format. Academia de Arte Frumoase din spațiul rus, fondată la mijlocul secolului al XVIII-lea a avut inițial profesori francezi care predau portretul , scena istorică și peisajul. Scena de gen a apărut în spațiul rus, mai târziu, la începutul secolului al XIX-lea o dată cu sentimentul naționalismului. În primul secol de artă rusească progresele cele mai mari se înregistraseră în domeniul portretului, gen care era mai permisiv în ceea ce privea exprimarea liberă și originalitatea tehnicii. Spre sfârșitul secolului al XIX-lea influența Academiei scade pentru a lăsa loc unei perioade clasice dominată de modelul francez și uneia romantice dominată de cel italian. Romantismul a însemnat mai ales experimente de culoare care prevesteau alături de ascendenața scenei de gen, sfârșitul Academiei. În 1870 conceptul de artă pentru artă avea să fie abolit de un grup de studenți al Academiei din Sankt Petersburg care-și spuneau Peredvizhniki (Artiști ori expozanți ambulanți) și pentru care arta era validată de funcția sa socială, abordând reprezentările realiste care promovau progresul uman. Totuși printre aceștia s-au numărat Ilya Repin, cunoscut pentru scenele istorice și Ivan Aivazovski, pictor al mării. Deși au fost limitați de propria concepți în ceea ce privește expresia artistică, cei din grupul Peredvihniki au reușit să apropie arta maselor, fiind autorii unor lucrări de interes pentru un public larg. La sfârșitul secolului lucrurile aveau să se schimbe din nou. Alexander Benois și Serge Dyagilev, artiști și critici de artă în același timp înființau Mir Iskusstva și reveneau la conceptul de artă pentru artă, Respingeau cu totul implicarea socialului, fiind preocupați de rafinarea execuției . Francofili, ei sunt cei care vor da o nouă orientare artei, având interes pentru decorativ. Astfel cele mai mari reușite ale lor s-au numărat în arta grafică și în cea a decorului de scenă. dat fiind că Dyagilev s-a asociat cu teatrele imperiale din Rusia.Dar ce mai mare reușită a lui Dyagilev a fost organizarea expoziției din 1906 de la Paris, prin care arta rusă este introdusă Europei. Apariția lui Malevich la începutul secolului al XX-lea a schimbat radical coordonatele. Cu al său ‘‘new painterly realism’’ Malevich a anulat semnificația și valoarea picturii de șevalet. Contextul social la rându-i a distrus grupurile artistice oficiale. Astfel contextul din care venea Gluckmann era unul destul de confuz. Academia îi oferise primele noțiuni, elementare de care avea nevoie, însă atmosfera generală era incomodă. Influențele dinspre Europa și noua generație de pictori ruși, ne putem imagina, reprezentau pentru un tânăr student exemple demne de urmat. Plecarea lui Gluckmann din Rusia este naturală – pe de o parte era Europa artistică, pe de alta era situația socială nefavorabilă din Rusia. După un prim popas la Berlin, Gluckmann a ajuns pentru nouă luni la Florența. Sejurul din spațiul italian i-a influențat atât tematica, cât și paleta. Regăsim din acea perioadă nuduri de influență clasică, cît și compoziții cu nuduri în aceeași manieră, explorând modelele renașterii. Toate învăluite în aceeași lumină lăptoasă, care dizolvă contururile. Realizate în majoritate, pe panouri de lemn, lucrările lui Gluckmann sunt realizate într-o tehnică cu valențe chirurgicale, – pastă atent întinsă, contururi marcate de clar obscur, tehnică menținută și în Franța când a abordat ca temă lumea spectacolului și a baletului. Sinteză între tradițiile artei rusești și tehnica europeană, arta lui Gluckmann a fascinat mediul francez din care a împrumutat tematic. Amintind de pasiunea lui Degas pentru balet, s-a apropiat de lumea spectacolului, realizând portrete unei categorii generoase ca subiect pictural. Dacă în structura modelului, cât și în tehnică se poate decela influența italiană, în modul de abordare a subiectului se reflectă influența simbolismului francez, într-o sinteză personală, care i-a caracterizat întreaga operă. Lucrări asemănătoare grupului de baigneuze prezentat, expuse atât în Franța, cât și ulterior în Statele Unite, fac parte dintr-o primă etapă de creație, când Gluckmann realizase déjà o sinteză a influențelor dobândite în peregrinările sale prin Europa, sinteza ce s-a grefat pe o manieră originală la început de secol al XX-lea, început de epocă modernă.

Bibliografie

CROSS, Samuel, Nineteenth Century Russian Painting, American Slavic and East European Review, Vol. 4, No. 3/4 (Dec., 1945), JSTOR BOWLT, John, Russian Art in the Nineteen Twenties, Soviet Studies, Vol. 22, No. 4 (Apr., 1971), pp. 575594, JSTOR

Dimensiuni

width 56 cm, custom 87,5

Descriere

ulei pe lemn, semnat și datat dreapta jos, prin zgâriere în pastă, GRIGORY GluckMANN, 1931 - 32


Informații suplimentare

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.