5. Carpe diem


În preajma anului 1900, în peisajele realizate în spaţiul românesc, se impunea cu autoritate viziunea grigoresciană asupra naturii. Tipul peisajului simbolist european a fost singurul care a interferat cu cel descins de la Grigorescu prin intermediul epigonilor sau a celor ce au adus inovaţii pornind de la opera sa. În lucrările pictorilor români aflaţi sub influenţa curentului simbolist, apar motive ce se regăsesc şi în pictura simbolismului german şi elveţian, precum învecinarea apei cu pădurea, vegetaţia sălbatică, misterioasă, florile şi copacii cu exuberanţe exotice. Natura este însă prezentată aproape întotdeauna în legătură cu omul, fie că prezenţa sa apare în forma nimfelor pădurii, a zânelor ce se scaldă în ochiuri de apă sau sub ipostaza aşezămintelor care vorbesc despre cei care le-au ridicat. Rareori apare o natură pură, fără urme ale intervenţiei umane, aceasta fiind în general rezultatul viziunii unui citadin, fiind redată într-o atmosferă idilică. Amelia Pavel vorbeşte despre „opţiunea românească pentru simptomul social”, atunci când face referire la peisajele realizate de artiştii români la începutul secolului al XX-lea şi despre aportul „ruralist” adus de tipul peisagistic grigorescian, ale cărui interferenţe se resimt şi în pictura simbolistă. Totuşi, peisajele lui Kimon Loghi, populate sau nu cu personaje fabuloase, diferă substanţial faţă de peisagistica secolului al XIX-lea, prin raportul spaţial dintre cer şi linia orizontului, în picturile lui Grigorescu şi Andreescu cerul ocupând o mare parte din imagine, unindu-se în depărtare cu pământul. La Loghi însă, vegetaţia obturează orizontul, iar uneori acoperă în totalitate cerul, planurile vastităţii sunt înlocuite cu vederi suprinse de aproape, în locuri ocrotite. Coroanele copacilor ascund în spatele lor arhitectura unei biserici, lăsând să se distingă doar baza zidurilor ei şi stâlpii pridvorului, ca pentru a-i arăta stabilitatea şi statornirirea pe pământul românesc. Turlele răsar printre frunze, dispersându-se în lumină, construcţia devenind pe verticală tot mai imaterială. Revine tema obturării privirii, a subiectului enigmatic ce se dezvăluie printr-un efort de descifrare, ghidat prin câteva indicii furnizate de artist. Pe unul dintre stâlpii ce susţin arcadele pridvorului, apare şters o cruce, desenată poate dintr-un gest pios în exteriorul unei biserici ce nu-şi mai îndeplineşte funcţia. Impresia de părăsire pe care o lasă este subliniată prin acoperirea ei de vegetaţie şi lipsa prezenţei umane, motivul tipic romantic al ruinei fiind continuat de pictura simbolistă.

Bibliografie

CONSTANTIN, Paul, „Arta 1900 în România”, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1972 PAVEL, Amelia, „Idei estetice în Europa şi arta românească la răscruce de veac”, Ed. Dacia, Cluj, 1972 PAVEL, Amelia, „Desenul românesc în prima jumătate a secolului XX”, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1984 MATEESCU, Denia, MATEI, Rodica, DREPTU, Ruxandra, Culorile grădinii în peisajul românesc, Ed. Muzeul Național de Artă, București, 2006 OCTAVIAN, Tudor, ‘’Pictori români uitaţi’’, Ed. NOI media print, Bucureşti, 2003 OPREA, Petre, ’’Artişti participanţi la expoziţiile Societăţii Tinerimea Artistice (1902 – 1947)’’, Ed. Maiko, Bucureşti, 2006

Dimensiuni

width 44 cm, custom 31,6

Descriere

acuarelă pe carton, semnat dreapta jos, cu brun, KIMON LOGHI


Informații suplimentare

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.