55. Scuar bucureștean


Studentă la Școala de Belle Arte din București, a studiat cu Dimitrie Serafim și Ipolit Strâmbulescu, academiști exigenți care nu au aprobat excentricitățile tinerei pictorițe. Spiritul de frondă față de impunerea oricărui canon i-a caracterizat întreaga perioadă de studii. De restrictivul învățământ românesc al vremii s-a refugiat în lecții particulare cu Eustațiu Stoenescu și Gheorghe Petrașcu, alături de ultimul schimbându-și paleta. La îndemnul lui Stoenescu a plecat în 1919 la Paris, unde s-a înscris la Academia Julian. A urmat o perioadă (1919 - 1922) în care căutările artistice pentru definirea stilului au purtat-o la cursurile tuturor academiilor pariziene din acel moment, trecând astfel prin influența celor mai importante curente. Încercând să intre de două ori, fără succes, la Școala de Belle-Arte, fiind respinsă datorită nonconformismului, s-a rupt total de învățământul oficial și, pentru o scurtă perioadă, s-a înscris în atelierul lui Bernard Naudin, ilustrator de carte, și a călătorit, alături de Elena Popea, în Bretania. În paralel, în țară, i s-au dechis expoziții care s-au bucurat de succes, ceea ce a determinat-o să se înscrie la Academia Grand Chaumiere, pe care a părăsit-o pentru Academia Modernă a lui Othon Friesz. Libertatea îngăduită de cursurile lui Othon Friesz a resimțit-o mai degrabă ca o derivă lipsită de scop precis, așa că a trecut spre Academia Ranson, unde l-a întâlnit pe nabistul Maurice Denis, alături de care a simțit că reușește să facă progrese. Retragerea acestuia din profesorat a determinat-o să părăsească, însă, și această Academie și, la îndemnul Mericăi Râmniceanu, s-a înscris la Academia Cubistă a lui Pedro Correja d’Araujo. Impunerea cunoașterii noțiunilor de geometrie a convins-o să renunțe la experiența atelierelor pariziene și să se întoarcă în țară. Mediul artistic românesc era caracterizat de aceeași efervescență de stiluri și manifestări. La invitația Olgăi Greceanu și a Ninei Arbore a expus în cadrul Asociației Femeilor Pictore. După această expoziție eforturile de cristalizare a unui stil, ce presupunea și decantarea multiplelor influențe pariziene, dau roade în cadrul personalei din 1926, când a prezentat publicului peisaje, naturi statice și nuduri, care a consacrat-o prin modul de tratare a subiectului. Nu lipseau sarcasmul ori ironia și nici atmosfera de epocă, realizată după serioase studii de costum și ample lecturi, dar și cu concursul firii sale imaginative. Viziunea originală, jucăușă, a făcut din peisajele Luciei Dem Bălăcescu adevărate miniaturi, în care oameni de jucărie populează citadine priete noase, lipsite de cenușiul industrial.

Bibliografie

MEREUȚă, Iulian, Lucia Demetriade– Bălăcescu, București, 1970 MORăRESCU, Dragos, OPREA, Petre, Lucia Dem. Bălăcescu, Ed. Meridiane, București, 1979

Dimensiuni

width 49 cm, custom 36,5

Descriere

ulei pe carton, semnat și datat dreapta jos, cu negru, LDB, (1)966; pe verso semnat, intitulat, datat, cu negru, Lucia Dem Bălăcescu, Scuar Bucureștean, primăvara (1)966


Informații documentare

Pe verso etichetă de participare în expoziția ‘‘Peisajul în pictura românească’’, MUZEUL NAȚIONAL COTROCENI, 2002 Pe verso mențiunea că a fgurat în ‘‘expo. Personală din 66, luna noiembrie’’ Pe verso poartă dedicația: ‘‘Dlui Mircea Deac, cu recunoștință, LDB, (1)971’’

Informații suplimentare

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.