otografiile lotului sunt informative și orientative, neputând să asigure o vedere extrem de detaliată a obiectului din toate unghiurile. Recomandăm inspectarea fizică atentă a lotului înainte de licitare.
otografiile lotului sunt informative și orientative, neputând să asigure o vedere extrem de detaliată a obiectului din toate unghiurile. Recomandăm inspectarea fizică atentă a lotului înainte de licitare.
Meșteșugul și viziunea academică vor fi dobândite de artist în urma studiilor realizate sub îndrumarea celor doi profesori întemeietori ai Școlii de Arte Frumoase de la București – Theodor Aman și Gheorghe Tattarescu. Sava Henția se va specializa, de asemenea, la Paris, ghidat fiind aici de pictorul Alexandre Cabanel. Remarcabil îndeosebi în postura de portretist, Henția va evolua de la stăpânirea liniei și a volumelor la știința culorii și a potrivirilor cromatice. De la pictura de front (pe care o aprofundează în voluntariatul întreprins în 1877), la portrete, peisaje ori scene de gen; artistul își va asuma și perfecționa stilul, reușind să-l stăpânească într-atât de bine încât să își însușească, mai târziu, postura de pedagog, postură din care va preda elevilor săi desenul și caligrafia vreme de peste două decenii. În creația lui Sava Henția, vom vedea că peisajul va deveni fără îndoială o temă subsidiară. Peisajul se detașează de ipostaza de simplu fundal al unor scene mai largi și devine un subiect de sine stătător în jurul secolului XV, mai cu seamă în opera lui Tițian. La noi, peisajul își face simțită prezența drept un gen aparte al picturii abia în secolul XIX, spre sfârșitul acestuia, deși artiștii români abordaseră deja pictura laică drept gen predilect de câteva decenii. Primele vedute revin așadar pictorilor de secol XIX. Corifeii peisagisticii românești: Grigorescu și Andreescu, vor reuși nu doar să redea impresia unui loc, ci vor investi în pânzele lor toată emoția și sentimentul pe care îl invocă peisajul. Ieșirile lui Sava Henția în afara urbei se vor materializa prin opere în care artistul redă atât peisajul, cât și oamenii pe care îi întâlnește în jurul său. Pasiunea pentru natură se va transpune atât în redarea elementelor de ordin vegetal, cât și prin introducerea morilor de vânt, a șoproanelor, a caselor și curților, târgurilor sau tarabelor. Perioada 1879-1894 e decisivă în evoluția artistului care va adopta acum influențele cele mai profunde ale curentelor internaționale în opera sa. Ca observator al vieții rurale, va transpune scene monumentale în compoziții desfășurate pe orizontală, de proporții considerabile. Scenele de târg vor fi foarte populare printre lucrările sale, iar o parte dintre acestea se află astăzi în colecții muzeale reputate. Peisajele-documentare, metamorfoze stilistice care au în prim plan grandoarea plein-air-ului ne dezvăluie tarabele înșirate una lângă alta, chivuțele și țărăncuțele cu basmale colorate, ii albe și fuste lungi. Remarcăm totodată și doamnele elegante, care se opresc în fața mărfii, cu impunătoarele lor umbrele de soare. Desfășurată ordonat, pe suprafața tarabelor, în lateralele și în fața acestora, marfa formată din merinde și vase din ceramică contribuie la conturarea atmosferei peisajului torid, în care nuanțele calde se completează și se potențează reciproc.
Bibliografie
POPA, Cristian Ioan, ”În căutarea Cenușăresei. Peisajul în opera pictorului Sava Henția (1848-1904)”, Terra Sebus.
Dimensiuni
width 59 cm, height 29.5 cm
Descriere
ulei pe carton, semnat și datat dreapta jos, cu brun, ”S. Henția, 1893”
Datare
1893
Informații suplimentare
Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.
Meșteșugul și viziunea academică vor fi dobândite de artist în urma studiilor realizate sub îndrumarea celor doi profesori întemeietori ai Școlii de Arte Frumoase de la București – Theodor Aman și Gheorghe Tattarescu. Sava Henția se va specializa, de asemenea, la Paris, ghidat fiind aici de pictorul Alexandre Cabanel. Remarcabil îndeosebi în postura de portretist, Henția va evolua de la stăpânirea liniei și a volumelor la știința culorii și a potrivirilor cromatice. De la pictura de front (pe care o aprofundează în voluntariatul întreprins în 1877), la portrete, peisaje ori scene de gen; artistul își va asuma și perfecționa stilul, reușind să-l stăpânească într-atât de bine încât să își însușească, mai târziu, postura de pedagog, postură din care va preda elevilor săi desenul și caligrafia vreme de peste două decenii. În creația lui Sava Henția, vom vedea că peisajul va deveni fără îndoială o temă subsidiară. Peisajul se detașează de ipostaza de simplu fundal al unor scene mai largi și devine un subiect de sine stătător în jurul secolului XV, mai cu seamă în opera lui Tițian. La noi, peisajul își face simțită prezența drept un gen aparte al picturii abia în secolul XIX, spre sfârșitul acestuia, deși artiștii români abordaseră deja pictura laică drept gen predilect de câteva decenii. Primele vedute revin așadar pictorilor de secol XIX. Corifeii peisagisticii românești: Grigorescu și Andreescu, vor reuși nu doar să redea impresia unui loc, ci vor investi în pânzele lor toată emoția și sentimentul pe care îl invocă peisajul. Ieșirile lui Sava Henția în afara urbei se vor materializa prin opere în care artistul redă atât peisajul, cât și oamenii pe care îi întâlnește în jurul său. Pasiunea pentru natură se va transpune atât în redarea elementelor de ordin vegetal, cât și prin introducerea morilor de vânt, a șoproanelor, a caselor și curților, târgurilor sau tarabelor. Perioada 1879-1894 e decisivă în evoluția artistului care va adopta acum influențele cele mai profunde ale curentelor internaționale în opera sa. Ca observator al vieții rurale, va transpune scene monumentale în compoziții desfășurate pe orizontală, de proporții considerabile. Scenele de târg vor fi foarte populare printre lucrările sale, iar o parte dintre acestea se află astăzi în colecții muzeale reputate. Peisajele-documentare, metamorfoze stilistice care au în prim plan grandoarea plein-air-ului ne dezvăluie tarabele înșirate una lângă alta, chivuțele și țărăncuțele cu basmale colorate, ii albe și fuste lungi. Remarcăm totodată și doamnele elegante, care se opresc în fața mărfii, cu impunătoarele lor umbrele de soare. Desfășurată ordonat, pe suprafața tarabelor, în lateralele și în fața acestora, marfa formată din merinde și vase din ceramică contribuie la conturarea atmosferei peisajului torid, în care nuanțele calde se completează și se potențează reciproc.
Informații suplimentare
Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.
