Bibliografie

POENARU, Gheorghe, “Rudolf Schweitzer-Cumpăna”, Ed. Meridiane, 1969

ulei pe carton, 70 x 100 cm, semnat și datat dreapta sus, cu roșu, Schweitzer - Cumpăna, 1927

Opera lui Schweitzer-Cumpăna a reușit să expună atât de veridic, cu fervoare și deplină desăvârșire, una dintre cele mai largi galerii de chipuri și tipuri umane pe care vreun pictor le-a oferit artei românești. Atras încă din anii studenției de anumite pături sociale, Schweitzer va alege să tălmăcească misterul și zbuciumul vieții în diverse compoziții tematice, fie portrete, peisaje sau scene de gen. Caracterizat de o plasticitate gravă încă de timpuriu, pictorul a ales un traseu al viziunii concentrate tocmai pentru a emfaza cu mai multă ușurință subiectele sale preferate. Astfel, interesul pentru zugrăvirea vieții de la țară a făcut ca în centrul creației sale, pe parcursul a multor zeci de ani, să apară mereu țăranul român, în diversele ipostaze ce îl puteau descrie cât mai aproape de realitate. Principala calitate a compozițiilor lui Cumpăna s-a regăsit în modalitatea tipică de construire a formei și a volumului, care, concepute aproape sculptural, s-au pus imediat în slujba modelării eroilor săi preferați, în apariții cu adevărat monumentale. Putem vorbi fără ezitare de o frescă a vieții țăranului român, creată de Schweitzer intuitiv, prin simpla portretizare a vieții de zi cu zi a omului de rând. Epoca dintre cele două războaie mondiale oferă tablourilor lui Schweitzer-Cumpăna o încărcătură stilistică uimitoare, concentrându-se într-o nouă și expresivă atitudine artistică a realismului de care pictorul se simțea atras. Chiar dacă epigonismul grigorescian începea să dispară, pictorul s-a poziționat total antagonic față de maniera idilică în care țăranul era portretizat. În viziunea lui Schweitzer, țăranii apar în toată tulburătoarea lor înfățișare, sărăcia, bătrânețea și neajunsurile unei vieți marginale fiind căutate de pictorul nostru, fie prin elemente ce țin de compunerea planurilor, fie prin penel. Chiar dacă nu excelează în detalii, pictura lui Cumpăna a avut capacitatea intuitivă de a prezenta subiectul în cel mai mic amănunt plastic. În ciuda masivității cromatice, a împăstării excesive, pe chipurile oamenilor se pot distinge drama, oboseala și bătrânețea, manieră ce îl plasează pe artist spre stânga, alături de păturile defavorizate. În opera de față pictorul ne introduce într-un mediu familiar, patriarhal, al vetrei românești. În jurul unei măsuțe sărăcăcioase stă un cuplu de bătrâni țărani, gânditori în fața vieții. În poziție sacerdotală, în stânga compoziției se află țăranul, ghemuit sub șuba de lână, pufăind din pipă. Privind îngândurat spre masa goală, ocupată doar de un ulcior cu apă, bărbatul pare să fie atât de departe de consoarta lui, care, la fel de distrată, își împinge pumnii în bărbie, într-o postură resemnată. Restul compoziției nu este foarte bine individualizat, ci mai mult, intră sub autoritatea pastei puse de Schweitzer. Pictorul compune cele două personaje și centrul lumii lor, măsuța, în tonurile acelea tipice, teroase, iar singurele nuanțe luminoase, calde se regăsesc în mici sclipiri de galben, roșu argilos și oranj concentrat. Prin analizarea celor două personaje putem trage concluzia că deși avem de a face cu două portrete de țărani, atât de expresive, None nu are puterea de a susține de unul singur compoziția. Însă compunerea echilibrată a tabloului, plasarea simetrică față de un centru compozițional marcat de ulcică, și, desigur, pensulația, încarcă opera de monumentalitate și expresivitate tradițională.(I.P.)

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.