Bibliografie

OPREA, Petre, „Ipolit Strâmbulescu, artist şi profesor (1871-1934)”, în „Scrieri despre arta românească (sec. XIX-XX), Ed. Litera, Bucureşti, 1971, p. 76 REZEANU, Paul, “Pictori puţin cunoscuţi”, Ed. ALMA, Craiova, 2009

ulei pe placaj, 75 x 43 cm, semnat şi datat stânga jos, cu negru, Strâmbu, 1922

Informații documentare

Proveniență: importantă colecție privată bucureșteană.

Insuficient cercetat în studiile de specialitate, Ipolit Strâmbulescu, cunoscut mai ales sub numele de Strâmbu, nume cu care îşi semna de cele mai multe ori lucrările, îşi poate disputa astăzi popularitatea cu alţi artişti ai generaţiei sale (Arthur Verona, Kimon Loghi, Nicolae Vermont), mai ales din punctul de vedere al rolului deosebit în mişcarea artistică a epocii sale, relevând în acelaşi timp şi gustul burgheziei din primele două decenii ale secolului XX. Considerat deja din timpul studiilor de la Şcoala de Belle Arte (Bucureşti) un talent promiţător, Ipolit Strâmbulescu nu dezice acest adevăr nici în momentul propriului debut artistic în cadrul Expoziţiei Artiştilor în Viaţă (1895), când este medaliat pentru un studiu, aceasta fiind prima reuşită a artistului oltean, dintr-o serie mai lungă ce culminează cu studiile academiste de la München şi obţinerea, prin concurs, a postului de profesor la Şcoala de Belle Arte din Bucureşti. Alături de tematica ţărănească, de evidentă influenţă grigoresciană, pe care o reia de nenumărate ori, sub diferitele sale aspecte, Ipolit Strâmbu tratează - mai ales în perioada imediat următoare răscoalei de la 1907 şi pierderea celor 11000 de ţărani - şi scene intimiste, specifice vieţii citadine, în care accentul cade asupra activităţilor femeilor din mica burghezie. În opere precum „Femeie cosând” (1911), „Profil (efect de lampă)” (1911), „La ceai” (1914), „La lucru în grădină” (1914), întâlnim aşadar femei surprinse în momentele lor de răgaz, petrecându-şi timpul singure sau în compania mai multor persoane, citind, brodând, cosând. Plasată într-un interior simplu, lipsit de elemente de arhitectură somptuoasă, scena operei „Cochetărie” surprinde trupul seminud al femeii în compania altor două personaje feminine. Atmosfera intimistă a tabloului este influenţată de folosirea de către artist a eclerajului, prin care urmăreşte proiectarea luminii doar asupra zonelor care-l interesează. Aşadar, bustul nud al femeii devine elementul central al lucrării, cu care celelalte aspecte ale compoziţiei se relaționează, creând un tot unitar. (M.N.)

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.